Războiul din Ucraina este analizat aproape exclusiv prin prisma dimensiunilor sale militare, geopolitice și umanitare. Există însă și o dimensiune mai puțin discutată: impactul asupra mediului și asupra emisiilor de gaze cu efect de seră. În timp ce Uniunea Europeană investește masiv în reducerea emisiilor de carbon și în politici climatice stricte, conflictul început în februarie 2022 a generat într-un interval relativ scurt cantități semnificative de poluare atmosferică.
Estimările realizate de organizații specializate în analiza impactului climatic al conflictelor arată că, în primii trei ani ai războiului (2022–2025), activitățile militare și distrugerile asociate au generat peste 230 milioane de tone de CO₂ echivalent (MtCO₂e). Această estimare a fost realizată de Initiative on Greenhouse Gas Accounting of War (IGGAW) și publicată într-un raport dedicat impactului climatic al conflictului din Ucraina.
Pentru a înțelege dimensiunea acestei cifre, este utilă o comparație. Emisiile totale anuale de gaze cu efect de seră ale unor state europene precum Austria sau România se situează în jurul valorii de 65–75 milioane de tone CO₂ pe an. Cu alte cuvinte, impactul climatic al războiului din Ucraina în trei ani este comparabil cu emisiile totale produse într-un an de o economie europeană de dimensiune medie.
De unde provin emisiile generate de război
Emisiile asociate conflictului nu provin dintr-o singură sursă. Analizele climatice arată că ele sunt generate de o combinație de factori.
Primul factor este consumul de combustibil al echipamentelor militare. Tancurile, vehiculele blindate, avioanele de luptă și logistica militară utilizează cantități mari de combustibili fosili. În operațiunile militare moderne, mobilitatea și transportul sunt elemente esențiale, iar acestea depind aproape exclusiv de motorină, kerosen sau alte produse petroliere.
Al doilea factor major îl reprezintă incendiile declanșate de bombardamente și lupte. În timpul conflictului au fost înregistrate mii de incendii de vegetație, depozite industriale și infrastructură energetică. Potrivit analizelor citate de agenția Reuters, doar într-un singur sezon au fost raportate aproximativ 9.000 de incendii în Ucraina, care au afectat aproape 965.000 de hectare de teren.
Aceste incendii eliberează în atmosferă cantități semnificative de dioxid de carbon, dar și alte tipuri de poluanți: particule fine (PM2.5), oxizi de azot și compuși organici volatili. Spre deosebire de CO₂, care se dispersează relativ rapid în atmosfera globală, aceste particule pot avea efecte directe asupra calității aerului.
Un al treilea factor important este distrugerea infrastructurii energetice și industriale. Bombardamentele asupra depozitelor de combustibil, rafinăriilor sau centralelor electrice generează incendii intense și emisii suplimentare de gaze cu efect de seră.
Un episod relevant în acest sens este sabotajul conductelor Nord Stream din Marea Baltică, în 2022. Analizele științifice publicate în revista Nature Communications au estimat că avarierea conductelor a eliberat în atmosferă aproximativ 465.000 de tone de metan. Metanul este un gaz cu efect de seră mult mai puternic decât dioxidul de carbon pe termen scurt, iar echivalentul climatic al acestei scurgeri este estimat la aproximativ 13 milioane de tone CO₂ echivalent.
Poluarea atmosferică și transportul transfrontalier
Un element mai puțin discutat este faptul că poluarea atmosferică produsă în zonele de conflict nu rămâne întotdeauna localizată. Atmosfera nu respectă granițe politice, iar circulația aerului poate transporta particule și poluanți pe distanțe mari.
În Europa, circulația atmosferică dominantă la latitudini temperate se deplasează frecvent dinspre est către vest. În anumite condiții meteorologice, acest tip de circulație poate transporta fum, particule fine și alți poluanți rezultați din incendii sau explozii către regiuni aflate la sute sau chiar mii de kilometri distanță.
Studiile privind evoluția poluării aerului după începutul conflictului arată că unele regiuni europene apropiate zonei de război au înregistrat creșteri ale concentrațiilor de particule fine și oxizi de azot. O analiză publicată în revista Environment International a raportat o creștere medie de aproximativ 9,8% a concentrațiilor de particule PM2.5 și de aproximativ 10% a nivelului de NO₂ în orașe situate relativ aproape de zona conflictului.
Aceste creșteri nu pot fi atribuite exclusiv războiului, deoarece poluarea aerului are multiple surse. Totuși, cercetătorii au observat o corelație între episoadele de incendii și distrugeri industriale din Ucraina și variațiile de poluare atmosferică în regiuni din Europa de Est.
Reconstrucția și impactul climatic viitor
Impactul climatic al conflictului nu se limitează la emisiile produse în timpul luptelor. O parte semnificativă a emisiilor ar putea apărea în etapa de reconstrucție.
Reconstrucția orașelor, infrastructurii energetice și a rețelelor de transport distruse în timpul războiului va necesita cantități mari de materiale industriale precum cimentul și oțelul. Industria cimentului este responsabilă pentru aproximativ 7–8% din emisiile globale de CO₂, iar proiectele de reconstrucție la scară largă pot genera emisii suplimentare semnificative.
Astfel, o parte din amprenta climatică a conflictului ar putea deveni vizibilă abia în următorii ani, odată cu demararea proiectelor de reconstrucție.
Un paradox al politicilor climatice
Războiul din Ucraina scoate în evidență un paradox al politicilor climatice contemporane. Pe de o parte, statele europene implementează măsuri tot mai stricte pentru reducerea emisiilor, inclusiv taxe pe carbon și sisteme de comercializare a certificatelor de emisii. Pe de altă parte, conflictele militare pot genera emisii semnificative într-un interval relativ scurt.
Un alt aspect rar discutat este faptul că emisiile militare nu sunt întotdeauna raportate transparent în inventarele climatice internaționale. În multe cazuri, consumul de combustibil al armatei este tratat ca informație strategică și nu apare în detaliu în statisticile publice.
Acest lucru face ca impactul climatic real al conflictelor armate să fie dificil de calculat cu precizie. În cazul războiului din Ucraina, estimarea de aproximativ 230 milioane tone CO₂ echivalent în primii trei ani de conflict reprezintă una dintre primele încercări sistematice de a cuantifica această dimensiune a unui conflict modern.
În contextul în care Europa încearcă să reducă emisiile și să îmbunătățească calitatea aerului, aceste cifre ridică o întrebare simplă: cât de mult pot influența conflictele armate eforturile globale de reducere a poluării atmosferice.
