# Ceasul biologic al păsărilor migratoare poate greși: „jet lag” și abateri de până la 15° în timpul zborului _Published: 2026-11-04_ O pasăre traversează Atlanticul și se întoarce spre cuib, ghidându-se după Soare. Cunoaște direcția, dar busola sa internă indică un unghi ușor greșit. Problema nu este lipsa orientării, ci ora biologică după care interpretează poziția astrului. Ceasul biologic al păsărilor migratoare poate rămâne temporar nesincronizat cu ora solară locală, provocând erori de orientare. O cercetare publicată în Science, la 29 octombrie 2026, a identificat acest mecanism la furtunarul de Atlantic (Puffinus puffinus), o pasăre marină care parcurge distanțe mari. Analiza a inclus 1.045 de păsări și 3.688 de deplasări înregistrate prin GPS de-a lungul a 20 de ani. Erorile de orientare observate au ajuns la aproximativ 15°, dar păsările adulte au reușit, în general, să își corecteze traseul. Rezultatele privesc deplasările de hrănire și întoarcerea la colonii, nu toate migrațiile sezoniere. ## Ceasul biologic al păsărilor migratoare și busola solară Pentru multe păsări, Soarele reprezintă un reper de orientare. Poziția lui aparentă se modifică însă permanent în timpul zilei. O pasăre care folosește busola solară trebuie să țină cont de această deplasare pentru a menține direcția corectă. Informația temporală provine din ceasul biologic intern, care este sincronizat periodic cu ciclul natural de lumină. Răsăritul poate funcționa ca reper pentru ajustarea acestui ceas. Problema apare când animalul traversează rapid longitudini diferite, deplasându-se spre est sau vest. În est, răsăritul se produce mai devreme în raport cu ora solară a locului de plecare. Dacă ceasul intern nu se ajustează suficient de repede, pasărea poate interpreta incorect poziția Soarelui. Cercetarea coordonată de Patrick Lewin, de la Universitatea Oxford, a identificat abateri de zbor compatibile cu această eroare. La întoarcerea spre colonii, furtunarii se deplasau uneori spre est atât de repede încât ceasul intern putea rămâne în urmă cu aproape o oră. Nu este însă demonstrat că păsările suferă toate simptomele asociate jet lagului uman. ## 1.045 de păsări urmărite prin GPS timp de 20 de ani Furtunarul de Atlantic cuibărește pe insule din apropierea coastelor vestice ale Marii Britanii și Irlandei. Specia poate călători sute de kilometri pentru hrană, inclusiv spre regiuni oceanice aflate la aproximativ 1.000 km de colonii. Echipa a reunit 3.688 de deplasări de hrănire realizate de 1.045 de exemplare. Înregistrările GPS au permis compararea direcțiilor efective cu traseele așteptate dacă păsările ar fi folosit o busolă solară perfect sincronizată. Autorii au analizat separat și zborurile de întoarcere desfășurate în larg, fără repere terestre vizibile. În aceste condiții, abaterile observate corespundeau predicțiilor privind decalajul ceasului biologic. La deplasarea spre est, păsările tindeau să devieze în sensul acelor de ceasornic față de direcția așteptată. Modelele bazate pe busola solară au explicat datele mai bine decât alternativa examinată, bazată pe variațiile câmpului magnetic. Totuși, studiul este observațional. Nu demonstrează printr-o intervenție experimentală asupra fiecărei păsări că decalajul temporal reprezintă unica explicație posibilă. ## De ce o eroare de 15° nu înseamnă automat pierderea drumului Unele păsări au prezentat abateri ale orientării de până la aproximativ 15°. La prima vedere, o asemenea eroare ar putea produce o deviere considerabilă pe distanțe oceanice. Dar furtunarii adulți își pot reevalua poziția și ajusta permanent direcția spre colonie. Autorii oferă un exemplu calculat: pentru o întoarcere de la 1.000 km, cu o eroare medie de 7° și corecții continue, distanța suplimentară ar fi de aproximativ 5 km. Acest rezultat este un scenariu geometric, nu distanța suplimentară măsurată la fiecare pasăre. Surprinzător, erorile compatibile cu busola solară au persistat chiar și când păsările zburau de-a lungul coastelor. Reperele vizuale nu au eliminat complet influența ceasului intern. Întrebarea este dacă păsările pot ajunge la destinație folosind o busolă temporar imprecisă. Da, atunci când dispun de alte informații și își corectează traseul. Pentru păsările aflate la prima migrație, care nu au aceeași experiență de navigație, consecințele ar putea fi diferite. Această posibilitate necesită însă verificare prin cercetări dedicate. ## Ce înseamnă descoperirea pentru păsările care traversează România România se află pe rute importante de migrație, iar Delta Dunării și litoralul Mării Negre sunt regiuni relevante pentru deplasările sezoniere ale păsărilor. Numeroase specii combină indicii solare, magnetice și vizuale pentru orientare. Societatea Ornitologică Română explică rolul [reperelor astronomice în migrația păsărilor](https://www.sor.ro/migratia-pasarilor-si-astronomia/), inclusiv al luminii solare și al calibrării direcției. Totuși, rezultatele obținute la furtunarii de Atlantic nu demonstrează automat erori identice la berze, rândunele sau alte specii observate în România. Aceste păsări pot utiliza combinații diferite de indicii și strategii de navigație. Nu se cunoaște nici dacă decalajul temporal identificat afectează somnul, hrănirea sau supraviețuirea furtunarilor. Pentru a răspunde, ar fi necesare măsurători fiziologice și observații suplimentare, nu numai trasee GPS. Descoperirea arată însă că deplasarea în spațiu și trecerea timpului sunt legate în mecanismele de orientare animală. Pe deasupra oceanului, pasărea poate vedea același Soare ca întotdeauna. Diferența este că, pentru câteva ore, ceasul din organismul ei îi spune o altă poveste.