# Deșeurile din fabricile de hârtie pot produce electricitate din căldură și lumină. Un gel experimental deschide o nouă posibilitate

_Published: 2026-11-05_

Fabricile de hârtie consumă energie și generează reziduuri dificil de valorificat. O parte din căldura proceselor industriale se pierde, iar materialele rămase după prelucrarea lemnului necesită gestionare separată. Acum, cele două probleme ar putea avea o soluție comună. Deșeurile din fabricile de hârtie pot furniza o componentă pentru un gel capabil să transforme diferențele de temperatură în electricitate și să utilizeze inclusiv energia luminii solare.

Materialul experimental folosește lignină, un compus natural prezent în lemn, și a fost testat în celule electrice de laborator. Un dispozitiv alcătuit din 11 unități a produs aproximativ 1,56 volți, suficient ca tensiune pentru demonstrații cu aparate electronice mici. Puterea furnizată rămâne însă foarte redusă, astfel încât tehnologia nu reprezintă o alternativă comercială la panourile fotovoltaice.

## Deșeurile din fabricile de hârtie devin materie primă pentru un gel electric

În procesul de fabricare a celulozei, separarea fibrelor din lemn produce și un lichid rezidual cunoscut drept leșie neagră. Acesta conține compuși organici, inclusiv derivați ai ligninei, care pot fi recuperați și valorificați.

Lignina este unul dintre principalii polimeri naturali ai lemnului. Ea contribuie la rigiditatea țesuturilor vegetale și conține grupări chimice care pot participa la reacții de transfer al electronilor.

O echipă formată din Hanlei Yan și colaboratorii săi a utilizat lignosulfonat, un derivat al ligninei asociat industriei hârtiei, pentru dezvoltarea unui material termogalvanic.

Termogalvanic înseamnă că diferența de temperatură dintre două zone favorizează reacții electrochimice capabile să genereze tensiune electrică.

În [experimentele de transformare a reziduurilor papetare în materiale energetice](https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S2369969826000769), lignosulfonatul a fost combinat cu persulfat de amoniu și alte componente chimice, apoi integrat într-o matrice polimerică.

Rezultatul este un gel flexibil, care poate fi modelat și plasat între electrozi. Componenta provenită din lignină participă la reacțiile electrochimice, dar produsul final nu este realizat exclusiv din deșeuri naturale.

## Cum poate căldura pierdută să producă electricitate

Majoritatea proceselor industriale elimină o parte din energia utilizată sub formă de căldură. Recuperarea ei este dificilă mai ales la temperaturi relativ scăzute, sub 100°C.

Materialul experimental urmărește tocmai această categorie de energie. Când una dintre părțile celulei este mai caldă decât cealaltă, reacțiile chimice produc o diferență de potențial electric.

Electrolitul lichid dezvoltat de echipă a înregistrat un coeficient Seebeck de 2,92 milivolți pe kelvin. După transformarea în gel, valoarea a crescut la aproximativ 4,3 milivolți pe kelvin.

Coeficientul descrie tensiunea generată pentru o diferență de temperatură. Nu indică direct puterea totală disponibilă pentru alimentarea unui dispozitiv.

Pentru a demonstra funcționarea practică, cercetătorii au conectat 11 celule în serie. La o diferență de temperatură de aproximativ 40°C între cele două capete, ansamblul a produs o tensiune de 1,56 volți.

Puterea maximă măsurată în acele condiții a fost de numai 1,75 microwați. Este o cantitate foarte mică de energie, potrivită cel mult pentru aplicații electronice cu consum extrem de redus.

Dispozitivul a fost folosit pentru demonstrații cu aparate electronice simple, dar rezultatul nu poate fi extrapolat la alimentarea unor locuințe sau echipamente industriale.

## Materialul folosește lumina soarelui, dar nu funcționează ca un panou fotovoltaic

Lignina are și capacitatea de a absorbi lumina și de a transforma o parte din energia acesteia în căldură. Cercetătorii au verificat dacă proprietatea poate fi utilizată împreună cu mecanismul termogalvanic.

Sub iluminare experimentală cu o intensitate de 1.000 de wați pe metru pătrat, gelul a dezvoltat o diferență de temperatură de aproximativ 25°C și a generat o tensiune de aproximativ 0,1 volți.

Într-un test efectuat în exterior, un dispozitiv a atins 0,33 volți după 30 de minute de expunere la soare.

Mecanismul diferă de cel al panourilor fotovoltaice. Lumina încălzește materialul, iar diferența termică favorizează reacțiile electrochimice. Autorii au observat și indicii privind o posibilă accelerare a reacțiilor sub iluminare.

Testele au arătat un răspuns repetabil pe parcursul a cinci cicluri de iluminare. Totuși, cinci cicluri nu demonstrează rezistența materialului la ani de utilizare, umiditate, murdărire sau variații repetate de temperatură.

Nu sunt încă stabilite costurile unei producții industriale și nici bilanțul complet de mediu al procesului, care include substanțe chimice auxiliare.

## Ce aplicații ar putea avea tehnologia în industria românească

În România, valorificarea deșeurilor industriale și reducerea consumului de energie sunt două obiective care pot converge în aceleași instalații.

Principiul este apropiat de alte forme de economie circulară, inclusiv [transformarea deșeurilor din construcții în materii prime reutilizabile](https://stireaverde.ro/15/07/2026/stiri/fabrica-reciclare-constructii-erbasu/). Diferența este că, în cazul ligninei, materialul recuperat ar putea îndeplini o funcție energetică nouă.

Pentru fabricile de celuloză și hârtie, tehnologia ar putea deveni interesantă dacă gelurile pot funcționa stabil și la costuri competitive, folosind fluxuri reziduale disponibile local.

Aplicațiile mai plauzibile în această etapă sunt senzorii autonomi, dispozitivele de monitorizare cu consum redus și recuperarea unor cantități mici de energie din suprafețe calde.

Nu există în cercetarea prezentată o demonstrație de funcționare într-o fabrică românească și nici o evaluare care să arate câți kilowați-oră ar putea produce o instalație industrială.

Întrebarea decisivă este dacă materialul poate transforma un deșeu abundent într-o sursă utilă de energie. Experimentele confirmă posibilitatea fizică, dar nu și rentabilitatea comercială.

Într-o fabrică, căldura care scapă din proces este de obicei tratată ca o pierdere. Noul gel arată că o parte din această pierdere poate deveni electricitate. Deocamdată, însă, suficient de puțină încât provocarea nu mai este să demonstrezi că funcționează, ci să demonstrezi că merită utilizată.