# Albinele pentru miere alungă polenizatorii sălbatici de pe flori. Căldura poate înteți lupta pentru hrană

_Published: 2026-11-06_

O floare poate deveni locul unei confruntări între insecte care, aparent, urmăresc același lucru: nectarul. O albină pentru miere aterizează, o altă insectă se apropie, iar prima o urmărește sau o îndepărtează. Albinele melifere și polenizatorii sălbatici nu împart întotdeauna pașnic resursele florale. O cercetare desfășurată în Marea Britanie arată că albinele crescute pentru miere pot domina competiția pentru hrană, iar temperaturile ridicate sunt asociate cu intensificarea conflictelor.

În 93 de ore de observații, cercetătorii de la Anglia Ruskin University au documentat interacțiuni agresive între albinele melifere și alte insecte polenizatoare. Pe florile de mur, dublarea densității albinelor melifere a fost asociată cu o reducere de 14% a abundenței bondarilor. Rezultatul ridică o problemă incomodă: protejarea albinelor domestice nu înseamnă automat protejarea tuturor polenizatorilor.

## Albinele melifere și polenizatorii sălbatici concurează pentru aceleași flori

Experimentul a urmărit timp de doi ani comportamentul insectelor în cinci locații din Cambridge și împrejurimi. Toate se aflau la cel mult 300 de metri de colonii cunoscute de albine melifere.

Observațiile s-au concentrat asupra murului și iederei, două plante care furnizează nectar și polen în perioade importante pentru insecte.

Vizitatorii florilor au fost împărțiți în cinci categorii: albine melifere, bondari, albine solitare, sirfide și alte insecte, inclusiv fluturi, viespi și gândaci.

Fiecare interacțiune a fost clasificată în funcție de rezultat. O insectă putea câștiga accesul la floare, putea pierde resursa sau putea împărți floarea cu alt polenizator.

Albinele melifere au câștigat majoritatea confruntărilor observate. Mai mult, ele au inițiat frecvent interacțiunile agresive, determinând alte insecte să se retragă.

Pe mur, polenizatorii sălbatici au evitat albinele melifere în 28% dintre interacțiuni. Pe iederă, proporția a ajuns la 36%.

În cel puțin una din cinci confruntări câștigate de albinele melifere, acestea au îndepărtat fizic sau au urmărit insectele concurente.

## Temperaturile ridicate pot transforma hrănirea într-o competiție mai dură

O altă observație privește vremea. În perioadele mai calde, echipa a înregistrat mai multe interacțiuni competitive între insecte.

Explicația posibilă implică atât comportamentul polenizatorilor, cât și cantitatea de hrană disponibilă. Stresul termic poate reduce secreția de nectar a unor plante, în timp ce temperaturile ridicate modifică activitatea insectelor.

Albinele melifere pot beneficia de condiții în care bondarii și unele sirfide devin mai puțin active. Dacă numărul vizitelor crește, dar nectarul disponibil scade, competiția poate deveni mai intensă.

Totuși, [comportamentul competitiv observat pe flori](https://www.aru.ac.uk/news/honeybees-exert-flower-power-over-other-species) nu demonstrează că încălzirea climatică a provocat direct fiecare confruntare. Cercetarea a identificat o asociere cu temperatura, nu a manipulat independent toate condițiile meteorologice și resursele florale.

În plus, comportamentul poate varia între plante și între speciile de polenizatori.

O excepție interesantă a fost albina specializată în colectarea polenului de iederă. Aceasta a reușit uneori să respingă albinele melifere, spre deosebire de majoritatea insectelor observate.

## Mai mulți stupi nu înseamnă obligatoriu mai multă biodiversitate

Albina meliferă este valoroasă pentru agricultură și pentru producția de miere. Dar ea reprezintă numai o parte a diversității polenizatorilor.

Bondarii, albinele solitare, sirfidele și alte insecte au comportamente diferite de hrănire și pot poleniza plante în condiții în care albinele melifere sunt mai puțin eficiente.

În Marea Britanie, numărul apicultorilor înregistrați a crescut de la 19.000 în 2010 la 47.000 în 2025, conform datelor menționate de universitate.

Creșterea numărului de stupi poate concentra multe insecte în aceleași zone, mai ales în orașe și în perioadele cu puține flori.

Întrebarea este dacă instalarea mai multor stupi reprezintă întotdeauna o măsură de conservare. Nu. În zonele unde hrana este limitată, densitatea ridicată a albinelor melifere poate adăuga presiune asupra insectelor sălbatice.

Există însă o limită a experimentului. Reducerea numărului de bondari observați pe flori nu demonstrează automat declinul populațiilor lor pe termen lung. Pentru această concluzie ar fi necesare date despre reproducere, supraviețuire și evoluția coloniilor.

Autorii nu propun eliminarea apiculturii. Ei urmăresc identificarea condițiilor în care polenizatorii domestici și cei sălbatici pot coexista.

## Ce înseamnă descoperirea pentru apicultura din România

În România, stupii sunt utilizați în agricultură, în apropierea livezilor și culturilor melifere, dar și în zone cu vegetație spontană.

Competiția pentru nectar poate deveni relevantă în perioadele secetoase, când înflorirea este redusă și mai multe colonii exploatează aceleași resurse.

Protecția insectelor nu se poate limita la [reducerea pesticidelor și crearea suprafețelor cu flori](https://stireaverde.ro/13/10/2026/stiri/solutii-protejarea-albinelor-pesticide-paraziti/). Contează și densitatea coloniilor, continuitatea resurselor florale și păstrarea habitatelor pentru speciile sălbatice.

O măsură rezonabilă este evitarea concentrării excesive a stupilor în zone naturale cu resurse limitate. Totodată, benzile florale, vegetația spontană și diversificarea plantelor pot susține mai multe categorii de polenizatori.

Experimentul britanic nu stabilește un număr maxim de stupi pe hectar pentru România. O asemenea recomandare ar necesita evaluări locale, adaptate vegetației și speciilor prezente.

Există și o contradicție pe care campaniile pentru protejarea albinelor o omit frecvent. Oamenii pot amplasa stupi pentru a ajuta natura, dar o floare ocupată permanent de albinele melifere poate deveni inaccesibilă insectelor pe care nimeni nu le crește.