# Radon în locuință: pragul de 300 Bq/m³ și singura metodă prin care afli dacă ai o problemă

_Published: 2026-10-08_

Poți locui ani întregi într-o casă cu radon fără să vezi, să miroși sau să simți ceva neobișnuit. Gazul intră din sol prin fisuri, rosturi, treceri de conducte sau alte deschideri și se poate acumula în spațiile slab ventilate.

Radon în locuință devine o problemă măsurabilă, nu una care poate fi diagnosticată cu simțurile. În România, nivelul de referință pentru media anuală a concentrației de radon în interior este de 300 Bq/m³. Organizația Mondială a Sănătății recomandă, acolo unde este posibil, un nivel de referință de 100 Bq/m³ și precizează că acesta nu ar trebui să depășească 300 Bq/m³.

[CNCAN publică harta oficială a radonului din România](https://www.cncan.ro/surse-naturale-de-radiatii-radon/harta-de-radon/), alături de zonele prioritare și informațiile despre măsurătorile realizate în clădiri.

Întrebarea utilă este dacă harta poate spune că apartamentul sau casa ta are radon peste limită. Răspunsul este nu. Harta arată probabilitatea și distribuția problemei la nivel teritorial; concentrația dintr-o locuință se stabilește prin măsurare.

## Radon în locuință: ce înseamnă pragul de 300 Bq/m³

Becquerelul pe metru cub măsoară numărul de dezintegrări radioactive produse într-o secundă într-un metru cub de aer. România a stabilit 300 Bq/m³ drept nivel național de referință pentru media anuală a radonului din interior.

Acesta nu este un prag care separă matematic aerul „sigur” de cel „toxic”. Riscul crește odată cu expunerea pe termen lung.

WHO estimează că riscul de cancer pulmonar crește cu aproximativ 16% pentru fiecare creștere cu 100 Bq/m³ a concentrației medii pe termen lung. Organizația estimează că radonul contribuie la 3–14% dintre cancerele pulmonare dintr-o țară, în funcție de nivelurile locale și prevalența fumatului.

Fumatul și radonul acționează împreună. Riscul este mult mai ridicat pentru fumători decât pentru nefumători expuși la aceeași concentrație.

## Harta radonului nu poate diagnostica o casă

Concentrația depinde de geologia terenului, construcția clădirii, etanșeitate și schimbul de aer cu exteriorul. Două case aflate una lângă alta pot avea valori foarte diferite.

Radonul pătrunde frecvent prin fisurile din pardoseală, îmbinările dintre podea și pereți, spațiile din jurul țevilor și cablurilor sau prin subsoluri.

Valorile sunt de obicei mai mari în încăperi apropiate de sol, dar pot apărea concentrații relevante și la etaje superioare.

De aceea, faptul că localitatea nu pare „roșie” pe hartă nu garantează o concentrație mică într-o anumită locuință. Nici situația inversă nu înseamnă că fiecare casă dintr-o zonă prioritară depășește pragul.

[Ventilația și adaptarea clădirilor vechi pentru reducerea consumului energetic](https://stireaverde.ro/02/10/2026/stiri/decarbonizare-cladiri-vechi-reutilizare/) au și o componentă de calitate a aerului interior. O clădire mai etanșă trebuie ventilată corect, nu doar izolată.

## Cum măsori corect radonul dintr-o locuință

WHO recomandă măsurarea pe o perioadă de cel puțin trei luni pentru estimarea relevantă a expunerii pe termen lung. Motivul este variația mare a concentrației de la o oră la alta și de la un sezon la altul.

Detectoarele pasive sunt mici și nu necesită alimentare electrică. După perioada de expunere, ele sunt analizate în laborator.

CNCAN publică lista laboratoarelor desemnate pentru măsurări de radon. Alegerea unui laborator recunoscut elimină problema unui dispozitiv fără trasabilitate sau a unei măsurători interpretate greșit.

Un detector electronic de consum poate fi util pentru orientare și observarea variațiilor, dar o decizie privind remedierea trebuie construită pe o măsurătoare realizată conform metodologiei aplicabile.

Aerisirea intensă chiar înaintea unei măsurători nu oferă o imagine realistă a expunerii obișnuite. Scopul nu este obținerea unei cifre mici într-o zi, ci aflarea nivelului la care locatarii sunt expuși în mod normal.

## Ce faci dacă valoarea este prea mare

Soluția depinde de traseul prin care radonul intră în clădire. Ventilarea spațiilor de sub pardoseală, etanșarea fisurilor și a penetrărilor, separarea subsolului de spațiul locuit și sistemele de depresurizare sub placă sunt metode folosite pentru reducerea concentrației.

WHO arată că sistemele pasive pot reduce nivelurile cu peste 50%, iar utilizarea ventilatoarelor dedicate poate coborî concentrația suplimentar.

Simpla deschidere periodică a ferestrei poate reduce temporar concentrația, dar nu este întotdeauna o soluție structurală dacă gazul intră continuu din sol.

Dacă măsurătoarea depășește 300 Bq/m³, următorul pas este evaluarea tehnică a clădirii și alegerea unei metode de remediere adaptate construcției.

Radonul este neobișnuit tocmai pentru că nu trimite niciun avertisment senzorial. Într-o casă cu mucegai vezi pata. Într-o casă cu radon, primul lucru pe care trebuie să îl vezi este cifra detectorului.