Un depozit neconform de deșeuri nu se închide cu un lacăt. Se acoperă cu straturi de argilă și geomembrană. Se instalează sisteme de captare a gazului de fermentație și de colectare a levigatului. Apoi se monitorizează zeci de ani. Costă milioane de euro per obiectiv și durează ani.
România și-a asumat prin Tratatul de aderare închiderea tuturor depozitelor neconforme până la 16 iulie 2017. Nouă ani mai târziu, nouă dintre cele 101 sunt încă deschise. Suficient pentru o a doua trimitere în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene, sub numărul de cauză C-389/26.
Ce s-a întâmplat în prima rundă
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a constatat printr-o hotărâre din 2018 că România nu închisese depozitele neautorizate. Executarea acelei hotărâri a rămas incompletă. Curtea a revenit în decembrie 2023 cu sancțiuni financiare.
Sancțiunile au fost de 1,5 milioane de euro sumă forfetară. Plus 600 de euro pe zi pentru fiecare depozit rămas deschis, ceea ce însemna 18.600 de euro zilnic pentru cele 31 de obiective neînchise atunci.
Curtea a reținut că executarea incompletă generează un risc semnificativ de poluare. Și consecințe grave pentru sănătatea umană, prin eliberarea de substanțe nocive în sol, aer și apă.
De ce nouă depozite blochează întregul dosar
Dintre cele 31 rămase în 2023, nouă sunt încă deschise. Într-o procedură de infringement, proporția nu contează. Obligația e integrală. Un singur obiectiv neînchis menține statul în neconformitate.
Comisia Europeană a decis pe 30 ianuarie 2026 să trimită din nou România în fața Curții. Temeiul e Directiva 1999/31/CE privind depozitele de deșeuri, modificată prin Directiva 2018/850. Punerea în întârziere fusese transmisă în octombrie 2020, iar avizul motivat a urmat în februarie 2024.
Comisia a apreciat că eforturile autorităților române au fost până acum insuficiente. Formularea e standard în astfel de decizii, dar cronologia o susține: șase ani de la punerea în întârziere până la a doua trimitere în judecată.
Blocajul are cauze locale. Închiderea unui depozit cere proiect tehnic, autorizație, finanțare și un operator care execută lucrarea. Când una dintre piese lipsește, obiectivul rămâne pe listă indefinit, iar autoritatea locală nu suportă direct penalitatea. Amenda o plătește statul.
Închiderea nu încheie povestea. Directiva cere monitorizare post-închidere pe zeci de ani, cu urmărirea calității apei subterane și a emisiilor de gaz. Cele 22 de depozite închise din 2023 încoace au intrat în această etapă, cu costuri anuale care rămân în sarcina autorităților locale.
Finanțarea a fost și ea o piedică. Lucrările s-au bazat în mare parte pe programe operaționale cu fonduri europene, iar accesarea lor cere documentații pe care multe primării nu le pot pregăti singure. Rezultatul e o listă care se scurtează cu câteva obiective pe an.
Ce se întâmplă la un depozit care rămâne deschis
Un depozit neînchis continuă să producă levigat. E lichidul care se scurge prin masa de deșeuri și încarcă apa freatică de dedesubt cu metale grele, amoniu și compuși organici. Fără impermeabilizare la bază, el ajunge direct în pânza freatică.
Se produce și gaz de fermentație, în principal metan. Fără sistem de captare, gazul se acumulează în masa deșeurilor și se aprinde. Metanul are un potențial de încălzire globală de zeci de ori mai mare decât dioxidul de carbon, pe orizont scurt.
Incendiile de la gropile de gunoi nu sunt accidente rare, iar efectul lor nu se măsoară în disconfort olfactiv. Am explicat compoziția reală a fumului în materialul despre ce respiră oamenii când arde un depozit de deșeuri. Particule fine, dioxine, furani, compuși organici volatili.
Depozitele din listă nu sunt toate la fel. Unele sunt gropi municipale din orașe mici, altele deșeuri industriale rămase de la unități închise după 1990. Al doilea tip e mai scump de închis și mai greu de atribuit unui proprietar care mai există juridic.
Ce poate urma
Într-o a doua acțiune pe același dosar, Curtea poate impune o nouă sumă forfetară. Și penalități zilnice mai mari decât cele din 2023, tocmai pentru că neconformitatea persistă după o condamnare anterioară. Calculul pornește de la gravitate, durată și capacitatea de plată a statului.
Întârzierea are și un cost care nu apare în hotărâri. Dosarul depozitelor neconforme e invocat constant în evaluarea aderării României la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică.
Nouă gropi de gunoi. Nouă ani peste termen. Două procese la aceeași Curte, pe același text de directivă. Costul acoperirii lor cu argilă a rămas, în tot acest timp, mai mic decât amenzile deja plătite.
