La zeci de kilometri de țărmul dobrogean, vântul bate constant peste Marea Neagră. Din august, trei porțiuni din acel spațiu au coordonate oficiale și un statut juridic: perimetre eoliene offshore care pot fi concesionate.
Guvernul României a aprobat pe 27 august lista perimetrelor din faza întâi. Capacitatea totală însumează aproximativ 3,1 gigawați. Ministerul Energiei, desemnat autoritate competentă prin Legea 121/2024 privind energia eoliană offshore, a pus ulterior în dezbatere normele de concesionare.
Cât înseamnă 3,1 gigawați
Centrala nucleară de la Cernavodă produce aproximativ 1.400 de megawați cu ambele unități în funcțiune. Perimetrele scoase acum la concesiune ar putea susține mai mult decât dublul acestei valori.
Comparația are o limită importantă. Un reactor nuclear funcționează aproape continuu. O turbină marină produce în funcție de vânt. Factorul de capacitate al eolianului offshore e mult mai bun decât al celui terestru. Rămâne însă sub cel nuclear. Cei 3,1 gigawați sunt putere instalată, nu energie garantată.
Ținta se aliniază cu Strategia energetică 2025-2035, care prevede aproximativ 3 gigawați eolian marin până în 2035. Bifează și jalonul 116 din Planul Național de Redresare și Reziliență. Potențialul eolian al României în Europa de Sud-Est e documentat de ani. Până acum lipsea cadrul juridic care să îl transforme în proiecte.
Ce lipsește între hartă și turbină
Perimetrele au fost delimitate pe baza unor studii tehnice, de mediu și sociale. Ele au fost realizate cu sprijinul Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare. Valoarea adăugată estimată pentru economie se situează între 16 și 27 de miliarde de euro.
Între hartă și prima turbină rămân însă etape fără termen. Procedura competitivă de atribuire. Evaluarea impactului asupra mediului pentru fiecare proiect. Avizele de navigație și cele de apărare. Și, mai ales, infrastructura de racordare.
Energia produsă în larg trebuie adusă la țărm prin cabluri submarine, apoi injectată în rețea. Sistemul energetic românesc are deja dificultăți cu racordarea capacităților terestre. Coasta dobrogeană concentrează cea mai mare parte a producției eoliene a țării. Un nod suplimentar de câțiva gigawați în același punct al rețelei cere investiții separate în transport.
Lipsește și lanțul de aprovizionare. România nu are un port amenajat pentru asamblarea și lansarea turbinelor marine. Operațiunea cere macarale de mare capacitate și platforme de stocare. Constanța ar fi candidatul natural, dar adaptarea presupune lucrări portuare care nu apar în hotărârea de guvern.
Mai e și problema împărțirii spațiului. Aceleași ape sunt folosite pentru pescuit, transport maritim și instalații de extracție a gazelor. Amenajarea spațiului maritim e obligatorie în Uniunea Europeană tocmai pentru a preveni suprapunerile. Perimetrele eoliene trebuie corelate cu acest plan, iar zonele de exclusiune din jurul turbinelor scot suprafețe întregi din circuitul pescuitului.
Ce nu s-a evaluat încă
Marea Neagră occidentală se află pe traseul unor rute majore de migrație a păsărilor. Zona costieră dobrogeană găzduiește arii protejate de importanță europeană. Impactul turbinelor asupra păsărilor migratoare și asupra cetaceelor se evaluează la nivel de proiect. Nu la nivel de perimetru.
În Marea Neagră trăiesc trei specii de cetacee, toate protejate. Zgomotul din faza de construcție are efectul cel mai documentat asupra lor, în special baterea piloților de fundație. Măsurile de atenuare există și se aplică în Marea Nordului. Presupun însă costuri și restricții de calendar, negociate la momentul autorizării.
Ordinea în care se fac lucrurile contează. Perimetrele au fost desenate întâi, iar evaluarea de mediu urmează să vină pe fiecare proiect în parte. Un investitor va fi câștigat deja licitația când se va pune problema compatibilității cu rutele de migrație.
Marea Neagră are un avantaj față de Marea Nordului: nu are maree și are valuri mai mici. Are și un dezavantaj major. Sub 150-200 de metri adâncime, apa e lipsită de oxigen și încărcată cu hidrogen sulfurat. Perimetrele din faza întâi se află în zona de platformă continentală, deasupra acestui strat, dar orice extindere spre larg intră în discuție cu o chimie a apei fără echivalent în alte mări europene.
Ce se poate întâmpla mai departe
Calendarul depinde de normele de concesionare aflate acum în avizare. Ele stabilesc criteriile de selecție a ofertanților și durata concesiunii. După adoptarea lor urmează licitația, apoi negocierea contractelor și abia apoi studiile de teren ale câștigătorilor.
Proiectele offshore din Marea Nordului au avut nevoie de șapte până la zece ani de la atribuire până la prima producție. Aplicat pe calendarul românesc, orizontul de 2035 din strategia energetică e realist doar dacă licitația se închide în următorii doi ani.
România a desenat harta. Prima turbină din Marea Neagră rămâne un punct pe un plan de concesiune. Și un dosar de mediu care nu a fost încă deschis de nimeni.
