# Declinul populațiilor de animale sălbatice ajunge la 73% în 52 de ani

_Published: 2026-10-09_

O pădure poate avea încă păsări, un râu poate avea încă pești, iar o savană poate avea încă elefanți. Asta nu înseamnă că populațiile lor sunt sănătoase. Numărul indivizilor poate scădea ani la rând înainte ca dispariția să devină vizibilă.

Declinul populațiilor de animale sălbatice monitorizate la nivel global a ajuns la o medie de 73% între 1970 și 2022. [Living Planet Report 2026](https://www.worldwildlife.org/publications/2026-living-planet-report/) analizează 35.803 tendințe populaționale pentru 5.790 de specii de vertebrate. Ecosistemele de apă dulce înregistrează cea mai puternică scădere, de 85%. Pe uscat, declinul este de 69%, iar în mediul marin de 59%.

Cifra de 73% nu înseamnă că planeta a pierdut 73% dintre animalele sălbatice. Nu înseamnă nici că au dispărut 73% dintre populațiile urmărite. Living Planet Index măsoară schimbarea proporțională medie a dimensiunii populațiilor monitorizate față de anul 1970.

## Ce măsoară declinul populațiilor de animale sălbatice

Living Planet Index urmărește populații de mamifere, păsări, pești, reptile și amfibieni din situri de monitorizare din întreaga lume. Unele cresc, altele sunt stabile, iar altele pierd rapid indivizi.

Jumătate dintre populațiile incluse în baza actuală nu sunt în declin. WWF indică 43% populații în creștere și 7% stabile. Cealaltă jumătate scade.

Cum poate atunci indicele global să arate minus 73%? Pentru că nu numără pur și simplu câte populații cresc și câte scad. Contează amplitudinea modificărilor. Scăderile sunt suficient de puternice încât să depășească recuperările observate în alte populații.

Diferența este importantă. O populație care pierde nouă din zece indivizi nu este compensată de o alta care crește cu câteva procente. Indicatorul surprinde intensitatea schimbării, nu un scor între cazurile pozitive și cele negative.

Față de ediția precedentă, baza de date include încă 967 de populații și 295 de specii și acoperă o perioadă mai lungă. Din acest motiv, edițiile Living Planet Index nu trebuie comparate mecanic ca și cum ar utiliza exact aceleași date.

## Apa dulce concentrează cel mai mare declin

Ecosistemele de apă dulce ies din raport cu cifra cea mai severă: minus 85% în dimensiunea medie a populațiilor monitorizate.

Râurile, lacurile și zonele umede primesc simultan presiuni din agricultură, orașe, baraje, extracția apei, poluare și schimbări climatice. Pentru multe specii, un curs de apă fragmentat înseamnă și pierderea posibilității de deplasare spre un habitat mai bun.

Legătura dintre uscat și apă este directă. [Agricultura și urbanizarea de pe malurile râurilor pot simplifica rețelele trofice din apă](https://stireaverde.ro/19/08/2026/stiri/biodiversitatea-raurilor-agricultura-maluri/), chiar dacă intervenția nu se produce în albie.

Pierderea și degradarea habitatelor apar printre presiunile dominante asupra biodiversității. Lor li se adaugă supraexploatarea, schimbările climatice, poluarea, speciile invazive și bolile.

O specie poate fi încă prezentă într-un râu și totuși să fi pierdut o parte critică din populație. Ecosistemul începe să se schimbe înainte ca specia să dispară complet.

## Unele populații se refac când presiunea scade

Raportul nu descrie o singură direcție. Sunt documentate recuperări la unele populații de tigri, țestoase marine verzi, ton roșu și elefanți din sudul Africii.

Aceste cazuri arată că protejarea habitatului, limitarea exploatării, combaterea braconajului și managementul pe termen lung pot produce rezultate măsurabile.

Dar recuperarea unei specii nu anulează presiunile structurale. WWF indică sistemele alimentar, energetic și financiar drept trei zone în care deciziile economice pot accelera pierderea naturii sau pot susține refacerea ei.

Problema devine mai dificilă într-un climat care se încălzește. O arie protejată poate rămâne pe aceeași hartă, în timp ce temperatura, precipitațiile și disponibilitatea apei se schimbă. Pentru unele specii, supraviețuirea depinde de posibilitatea de a se deplasa spre habitate mai favorabile.

## Ce înseamnă cifra de 73% pentru România

Procentul global nu poate fi aplicat direct faunei României. Raportul nu spune că populațiile din Carpați, Delta Dunării sau râurile românești au scăzut cu 73%.

Mesajul relevant pentru România este altul: prezența unei specii nu este suficientă pentru a demonstra că populația ei este sănătoasă.

Contează numărul indivizilor, distribuția lor, conectivitatea dintre populații și calitatea habitatului. O populație mică și izolată poate deveni vulnerabilă la o poluare accidentală, o secetă severă sau o modificare bruscă a habitatului.

În special pentru ecosistemele de apă dulce, unde declinul global este de 85%, monitorizarea trebuie să urmărească evoluția populațiilor, nu numai lista speciilor prezente.

O specie poate rămâne ani întregi într-un inventar. Natura începe însă să se golească mai devreme, atunci când animalele sunt încă acolo, dar sunt tot mai puține.