# Poate un râu să aibă drepturi juridice? Aproximativ 40 de sisteme de apă le-au primit deja

_Published: 2026-09-10_

Aproximativ 40 de sisteme de apă din lume aveau forme de drepturi juridice recunoscute până în 2025. Conceptul revine acum în dezbaterea europeană: la un simpozion organizat la Derry, pe 23 și 24 septembrie 2026, specialiști în managementul apei vor susține că râurile ar trebui să aibă drepturi și reprezentare în deciziile care le afectează. Experiența internațională arată însă că personalitatea juridică nu curăță automat apa. Stockholm Environment Institute a comparat râurile Atrato din Columbia și Turag din Bangladesh și a constatat că rezultatele depind de instituțiile care reprezintă râul, de finanțare și de puterea comunităților locale.

## Drepturile râurilor schimbă întrebarea: cine poate vorbi în numele apei?

[Dezbaterea europeană privind acordarea de drepturi juridice râurilor](https://afloat.ie/port-news/loughs-agency/item/72876-loughs-agency-symposium-to-hear-call-for-legal-rights-for-rivers) ajunge în septembrie la simpozionul Smart Waters Beyond Borders din Derry.

Specialistul internațional în managementul apei Ele Jan Saaf va susține că râurile ar trebui recunoscute drept purtătoare de drepturi și reprezentate în negocierile privind gestionarea resurselor de apă.

Conceptul poate părea abstract. În drept, însă, multe entități care nu sunt persoane fizice au capacitatea de a avea drepturi și obligații. Companiile sunt exemplul cel mai evident.

**Drepturile unui râu nu înseamnă că râul intră singur în tribunal. Înseamnă că o persoană sau o structură poate primi mandatul legal de a acționa în numele lui.**

## Aproximativ 40 de sisteme de apă au primit deja forme de protecție juridică

Stockholm Environment Institute estimează că aproximativ 40 de sisteme de apă aveau drepturi juridice recunoscute la nivel global până în 2025.

Modelele diferă. Unele provin din hotărâri judecătorești, altele din legi sau acorduri speciale. Nici noțiunea de „drepturi” nu este identică în toate statele.

SEI a analizat două precedente importante: Atrato din Columbia și Turag din Bangladesh.

În cazul Atrato, sistemul de reprezentare distribuit între stat și comunitățile dependente de râu a produs rezultate relativ mai bune. La Turag, recunoașterea juridică amplă a fost slăbită de reprezentarea redusă a comunităților și de capacitatea limitată de a impune drepturile în fața poluatorilor.

**Personalitatea juridică poate crea instrumentul. Nu creează automat instituția capabilă să-l folosească.**

## Un râu cu drepturi poate rămâne un râu poluat

Aici apare limita conceptului. Un tribunal poate recunoaște dreptul unui râu la protecție sau restaurare. Poluarea reală este însă produsă de conducte, activități industriale, agricultură, canalizare și decizii administrative.

Fără control, bani și sancțiuni, formula juridică poate rămâne simbolică.

SEI avertizează exact asupra acestei rupturi. Cercetarea sa arată că drepturile naturii au nevoie de guvernanță, finanțare și reprezentare locală pentru a produce schimbări în teren.

România oferă un teren interesant pentru comparație, chiar dacă nu există o inițiativă națională echivalentă identificată. Râurile românești sunt protejate prin legislația apei, directive europene, autorizații și norme de calitate.

[Efectul real al regulilor de protecție asupra biodiversității râurilor](https://stireaverde.ro/30/06/2026/stiri/protectia-raurilor-reguli-mediu-biodiversitate-apa/) arată că legislația clasică poate funcționa atunci când este aplicată și monitorizată.

## Dunărea nu are nevoie de personalitate pentru a avea valoare. Întrebarea este cine răspunde când este degradată

Pentru România, ideea drepturilor râurilor ar ridica imediat probleme juridice dificile. Dunărea este fluviu internațional. Administrarea sa implică state, convenții și reglementări europene.

Un statut juridic nou ar trebui să definească reprezentantul, instanța competentă, relația cu proprietatea și responsabilitatea pentru restaurare.

Aceste întrebări explică de ce modelul nu poate fi importat printr-o simplă formulă legislativă.

**Diferența dintre un drept simbolic și unul real este capacitatea de a opri activitatea care îl încalcă.**

Dezbaterea europeană este valoroasă tocmai pentru că schimbă perspectiva. În sistemul clasic, râul este obiectul unei autorizații. În modelul drepturilor naturii, râul devine interesul pe care cineva are obligația să îl reprezinte.

Pe o apă poluată, diferența dintre cele două modele nu se vede în textul legii. Se vede în momentul în care primul poluator este obligat să se oprească.