# 15.159 de chimicale pot fi folosite în materialele care ating mâncarea. Pentru 87% lipsesc date armonizate de pericol

_Published: 2026-09-16_

O cutie, un capac, o folie sau o garnitură poate atinge mâncarea înainte ca aceasta să ajungă în farfurie. În spatele acestor obiecte există o listă chimică uriașă. Cercetătorii au inventariat 15.159 de substanțe asociate materialelor care intră în contact cu alimentele. Dintre ele, 1.222 au fost încadrate într-o listă prioritară deoarece există dovezi despre pericole pentru sănătatea umană. Mai surprinzător este golul de informație. Pentru 13.211 substanțe, adică 87% din total, nu există date armonizate de pericol în sistemul analizat. Absența datelor nu înseamnă că substanța este toxică. Nu înseamnă nici că este sigură. Rezultatul arată dimensiunea problemei de reglementare: numărul chimicalelor utilizate în contact cu mâncarea depășește mult viteza cu care pot fi evaluate individual.

## Chimicalele din ambalajele alimentare formează o listă de peste 15.000 de substanțe

Materialele care ating mâncarea nu înseamnă doar plastic. Categoria include hârtie, carton, metal, adezivi, cerneluri, straturi de protecție și alte componente.

Cercetătorii au pornit de la 15.159 de food contact chemicals. Cel puțin 2.160 sunt deja cunoscute pentru capacitatea de a migra în alimente.

[Prioritizarea celor 15.159 de chimicale asociate contactului alimentar](https://pubs.acs.org/esthag/article/doi/10.1021/acs.est.5c15186/5393169/Prioritizing-and-Grouping-Food-Contact-Chemicals) urmărește să reducă această complexitate. Echipa a grupat substanțele după structură și funcție.

Scopul nu a fost testarea unui singur ambalaj. Cercetătorii au construit un sistem de prioritizare pentru substanțele care merită atenție rapidă.

## 1.222 de substanțe au intrat pe lista prioritară de pericol

Lista FCCprio conține 1.222 de substanțe. Ele reprezintă aproximativ 8% din totalul inventariat.

Motivul includerii diferă. 735 sunt asociate cu toxicitate pentru organe după expunere repetată. 552 au clasificări privind toxicitatea pentru reproducere.

Alte 323 au clasificări de carcinogenitate. Lista include și perturbatori endocrini sau substanțe persistente, bioacumulative ori mobile.

Aceste categorii se pot suprapune. O singură substanță poate avea mai multe caracteristici de pericol.

**Problema nu este că știm sigur că toate cele 15.159 de substanțe sunt periculoase. Problema este că pentru majoritatea nu știm suficient.**

## Pentru 87% lipsesc date armonizate de pericol

Cifra cea mai importantă este 13.211. Acesta este numărul substanțelor fără date armonizate de pericol în sistemul folosit de autori.

Ele reprezintă 87% dintre chimicalele inventariate. Unele sunt deja detectate frecvent în studiile privind materialele alimentare.

Această lipsă de informație produce o problemă de interpretare. O substanță care nu apare pe lista prioritară nu este automat sigură.

Poate lipsi pur și simplu evaluarea necesară. Autorii avertizează explicit asupra acestei diferențe.

Problema apare și atunci când o chimicală cunoscută este interzisă. Producătorul trebuie să găsească un substitut. Dacă înlocuitorul este insuficient studiat, riscul se poate muta în altă moleculă.

[Problema înlocuitorilor folosiți după eliminarea BPA](https://stireaverde.ro/08/07/2026/stiri/bpa-free-inlocuitori-plastic-siguranta/) arată exact acest mecanism. Eticheta „BPA-free” nu descrie automat siguranța substanței folosite în loc.

## De ce contează pentru consumatorul european și român

Consumatorul nu poate evalua singur mii de molecule. Nici nu ar trebui să fie obligat să facă asta.

Responsabilitatea revine sistemelor de reglementare, producătorilor și laboratoarelor. Ambalajul alimentar trebuie evaluat ca sistem chimic, nu doar ca deșeu după utilizare.

Uniunea Europeană a înăsprit deja unele reguli pentru materiale și ambalaje. Totuși, inventarul cercetătorilor arată că problema este mult mai largă decât câteva substanțe cunoscute.

Pentru România, relevanța este directă. Aceleași ambalaje, recipiente și produse circulă pe piața europeană. Expunerea nu apare doar prin mâncare industrială.

Un recipient pentru alimente, o folie, un capac sau o cutie de livrare pot fi parte din lanț. Migrarea depinde de material, temperatură, durata contactului și compoziția alimentului.

Asta nu justifică panica față de orice ambalaj. Nu există dovadă că simplul contact cu un recipient produce automat boală.

Cercetarea schimbă însă întrebarea corectă. În loc să întrebăm dacă un produs conține o singură substanță celebră, trebuie să întrebăm cât știm despre întreaga familie de chimicale folosită.

În supermarket, ambalajul pare doar învelișul produsului. În laborator, el este încă un mediu chimic cu care mâncarea poate interacționa înainte să ajungă în corp.