# UE trece de 54% electricitate regenerabilă. România are încă un sistem verde construit mai ales pe apă

_Published: 2026-09-21_

Într-o zi însorită de vară, Europa produce deja cantități uriașe de electricitate fără să ardă cărbune sau gaz. Schimbarea nu mai este marginală: în trimestrul al doilea din 2026, **54,1% din electricitatea produsă în Uniunea Europeană a provenit din surse regenerabile**.

Dar cifra ascunde două Europe energetice diferite. La nivelul UE, solarul a devenit principala sursă regenerabilă a trimestrului. În România, cea mai recentă structură anuală completă arată încă un sistem în care hidroenergia domină clar producția verde. România are regenerabile importante, dar traseul său nu seamănă cu cel al statelor care au accelerat masiv fotovoltaicul.

Comparația trebuie făcută atent: cifra UE privește trimestrul II 2026, în timp ce structura completă disponibilă pentru România este cea a producției din 2025. Ele nu formează un clasament direct, dar arată foarte bine diferența de structură.

## Energia regenerabilă a trecut de jumătate din producția UE

[Eurostat arată că regenerabilele au produs 54,1% din electricitatea UE în trimestrul II 2026](https://ec.europa.eu/eurostat/en/web/products-eurostat-news/w/ddn-20260918-1), față de 54,3% în aceeași perioadă din 2025.

Schimbarea spectaculoasă apare în interiorul segmentului verde. Solarul a furnizat 41,6% din electricitatea regenerabilă, după 37% în trimestrul II 2025. Eolianul a avut 27,7%, iar hidroenergia 22,6%. Combustibilii regenerabili au reprezentat 7,7%, iar geotermalul și celelalte surse 0,4%.

Latvia a ajuns la 97,7% electricitate regenerabilă, Danemarca la 94,3%, iar Croația la 92,2%. La celălalt capăt, Slovacia a avut 19,8%, Cehia 20,9%, iar Malta 24,5%.

Mai există o precizare esențială. Indicatorul măsoară ponderea regenerabilelor în **producția netă de electricitate**. Nu este același lucru cu ponderea energiei regenerabile în consumul final brut folosit pentru monitorizarea Directivei privind energia regenerabilă.

## România produce verde, dar hidrocentralele încă duc greul

Structura românească arată diferit. Pentru întreg anul 2025, ANRE a calculat că sursele regenerabile au reprezentat **45,42% din producția națională de electricitate**.

Hidroenergia a furnizat 25,04% din producția totală, eolianul 12,67%, solarul 6,41%, iar biomasa 1,30%. Sursele convenționale au reprezentat 54,58%.

Asta spune ceva important despre tranziția românească. România nu pornește de la zero. Are un avantaj vechi, construit în jurul hidrocentralelor, și o capacitate eoliană semnificativă. Solarul crește rapid, dar încă nu are în structura anuală rolul pe care îl joacă deja la nivel european în lunile cu radiație solară mare.

Diferența este și tehnică. Hidroenergia poate fi, în anumite condiții, mult mai flexibilă decât fotovoltaicul. Producția solară urcă puternic la prânz și coboară rapid seara. Asta obligă rețeaua să compenseze diferența prin hidro, baterii, centrale flexibile, importuri sau consum mutat către orele cu producție mare.

## Problema României se mută de la producție la rețea

Creșterea energiei regenerabile schimbă întrebarea. Nu mai este doar „câte panouri și turbine putem instala?”, ci „câtă electricitate poate primi și muta rețeaua atunci când acestea produc simultan?”.

Această limită este deja vizibilă în [relația dintre energia regenerabilă, rețeaua electrică și prețurile plătite de consumatori](https://stireaverde.ro/08/07/2026/stiri/energie-regenerabila-preturi-facturi-electricitate/). Mai multă electricitate ieftină la prânz nu garantează automat energie ieftină seara.

Pe măsură ce fotovoltaicul crește, România are nevoie de stocare, interconexiuni, linii întărite și consum flexibil. Altfel, succesul instalării de capacități poate produce un paradox: există energie disponibilă, dar nu poate fi folosită integral acolo și atunci când este produsă.

Acesta este motivul pentru care comparația cu media europeană nu se reduce la un procent.

O țară poate avea multe regenerabile și totuși o rețea vulnerabilă. Poate avea producție ieftină în anumite ore și prețuri ridicate în altele. Poate instala rapid panouri, dar lent transformatoare, baterii și linii de transport.

## Solarul schimbă centrul de greutate al energiei europene

În primul trimestru din 2026, eolianul fusese principala sursă regenerabilă din UE. În trimestrul al doilea, solarul a trecut pe primul loc. Schimbarea arată cât de sezonier a devenit sistemul electric european.

Pentru România, asta poate fi simultan avantaj și test. Țara are soare, hidroenergie, eolian și o poziție geografică bună pentru schimburi regionale. Are însă și nevoie de o infrastructură capabilă să combine aceste resurse într-un sistem stabil.

Următoarea etapă a tranziției nu se va măsura doar în megawați montați. Se va vedea în câți dintre acei megawați pot ajunge, la momentul potrivit, de la locul unde sunt produși până la locul unde sunt necesari.

Panourile se văd de la distanță. Rețeaua care le face utile rămâne aproape întotdeauna în fundal.