# Deversarea de petrol Deepwater Horizon a fost urmată de pierderi de peste 60% în fauna oceanului _Published: 2026-10-21_ La suprafața oceanului, o pată de petrol poate fi urmărită din avion. La sute de metri adâncime, distrugerile nu mai pot fi văzute fără echipamente specializate. Uneori, nici măcar atunci nu devin evidente imediat. Efectele deversării de petrol Deepwater Horizon au fost analizate într-o cercetare care documentează scăderi severe ale populațiilor de animale din apele adânci ale Golfului Mexic. Între 2011 și 2015, abundența peștilor analizați a scăzut cu 63,5%, cea a crustaceelor mari cu 62%, iar cea a cefalopodelor mici cu 59,7%. Rezultatele, publicate la 19 octombrie 2026 în Proceedings of the National Academy of Sciences, indică o degradare ecologică persistentă. Datele colectate ulterior nu au demonstrat o revenire semnificativă. Autorii consideră accidentul petrolier din 2010 și intervențiile asociate cea mai plauzibilă explicație, dar nu pot demonstra experimental o relație cauzală exclusivă. ## Deversarea de petrol Deepwater Horizon: ce s-a întâmplat cu animalele din adâncuri Explozia platformei Deepwater Horizon, produsă la 20 aprilie 2010, a declanșat una dintre cele mai grave catastrofe petroliere marine din istorie. Din zăcământul submarin au fost eliberate milioane de barili de petrol. O parte dintre hidrocarburi au ajuns la suprafață, iar altele au rămas dispersate în coloana de apă. Echipa coordonată de Tracey Sutton, de la Nova Southeastern University, a urmărit comunitățile de animale care trăiesc între suprafață și marile adâncimi oceanice. Această regiune include așa-numita zonă crepusculară, unde lumina solară devine foarte slabă. Analiza a reunit peste 2.000 de probe colectate cu plase, observații acustice și informații genetice. Monitorizările s-au desfășurat în perioada 2011–2023. Scăderile au fost deosebit de mari la organisme esențiale pentru hrănirea altor animale. Krillul a înregistrat o reducere de aproximativ 73%, iar anumite grupuri de pești mici au pierdut peste 60% din abundența observată anterior. Aceste rezultate descriu schimbările comunităților eșantionate, nu dispariția a 60% dintre toate animalele Golfului Mexic. Cercetarea poate fi identificată în [lucrarea originală publicată în PNAS](https://www.pnas.org/doi/10.1073/pnas.2616554123). ## De ce dispariția animalelor mici afectează întregul ocean La prima vedere, un crustaceu minuscul sau un pește care trăiește la sute de metri adâncime pare lipsit de importanță pentru oameni. În realitate, aceste organisme formează verigi esențiale ale rețelelor trofice marine. Peștii, calamarii și crustaceele sunt consumați de prădători mai mari, inclusiv ton, rechini, delfini și balene. Numeroase specii migrează vertical: urcă noaptea pentru a se hrăni și coboară în timpul zilei. Prin acest comportament, contribuie și la transportul carbonului din apele de suprafață către adâncuri. Dacă populațiile scad puternic, efectele pot depăși dispariția unor indivizi. Se pot modifica disponibilitatea hranei, structura comunităților și fluxurile de materie organică. Nu avem însă o măsurătoare care să arate exact cât carbon suplimentar a rămas în atmosferă din cauza modificărilor observate. Aceasta este o consecință ecologică posibilă, nu un bilanț climatic demonstrat. ## De ce cercetătorii suspectează petrolul, dar nu pot demonstra întreaga cauzalitate Una dintre dificultățile majore este absența unui set echivalent de măsurători efectuate înaintea accidentului. Primele observații analizate provin din 2011, după catastrofă. Prin urmare, scăderile dintre 2011 și 2015 nu descriu direct diferența dintre oceanul neatins și oceanul contaminat. Echipa a verificat mai multe explicații alternative, inclusiv schimbările temperaturii, oxigenului și condițiilor oceanografice. Aceste variabile nu au explicat suficient amploarea declinului. Întrebarea este dacă deversarea a provocat toate pierderile măsurate. Răspunsul riguros este că accidentul și operațiunile de răspuns reprezintă explicația cea mai plauzibilă, însă atribuirea exactă rămâne limitată de datele disponibile. Intervențiile din 2010 au inclus folosirea dispersanților chimici. Aproximativ 770.000 de galoane au fost injectate în apropierea sursei submarine, conform informațiilor prezentate de echipa de cercetare. Acești compuși modifică dispersia petrolului în apă. Nu pot fi considerați automat cauza separată a declinului observat. ## Ce lecție oferă Golful Mexic pentru Marea Neagră România dezvoltă exploatări offshore, iar riscurile industriale ale activităților maritime merită analizate înaintea producerii unui accident. Dar rezultatele din Golful Mexic nu reprezintă o prognoză pentru Neptun Deep sau pentru orice alt proiect din Marea Neagră. Cele două mări au caracteristici fizice și ecologice diferite. Marea Neagră are o structură verticală particulară a oxigenării, iar ecosistemele nu pot fi echivalate automat. Relevanța reală privește metodologia: o evaluare de mediu trebuie să urmărească și organismele din coloana de apă, nu numai suprafața și litoralul. În România, [presiunile asupra delfinilor din Marea Neagră](https://stireaverde.ro/04/06/2026/stiri/delfinii-din-marea-neagra-esuati-litoral-cauze/) ilustrează deja dificultatea identificării și separării cauzelor multiple de mortalitate. Pentru proiectele offshore, monitorizarea de referință înainte de exploatare este esențială. Fără ea, demonstrarea modificărilor ulterioare devine mult mai dificilă. E nevoie și de observații pe termen lung. O apă aparent curată la suprafață nu garantează refacerea comunităților marine. După accidentul din 2010, imaginile petrolului au dispărut treptat din știri. În apele întunecate ale Golfului Mexic, absența multor animale continuă să fie măsurată.