# Pragul critic al Amazonului nu înseamnă că pădurea dispare brusc

_Published: 2026-09-24_

Bernardo Flores este ecolog brazilian, lucrează la Equalsea Lab, Universitatea Santiago de Compostela, și studiază ecologia incendiilor și reziliența Amazonului. Într-un interviu acordat jurnalistului Patrick Pester de la Live Science, publicat la 17 septembrie 2026, Flores explică ce înseamnă de fapt un **prag critic al Amazonului**: nu dispariția bruscă a pădurii, ci momentul în care mecanismele care o mențin umedă și rezistentă încep să slăbească, iar seceta și incendiile se pot alimenta reciproc.

Distincția este importantă. Expresia „tipping point” este adesea citită ca o dată după care Amazonul se transformă instantaneu în savană. [Bernardo Flores explică în interviul pentru Live Science](https://www.livescience.com/planet-earth/climate-change/at-some-point-were-going-to-have-to-react-how-el-nino-climate-change-and-crime-are-pushing-the-amazon-rainforest-over-the-brink) că procesul poate dura zeci de ani sau mai mult.

## Ce înseamnă pragul critic al Amazonului

Flores descrie pragul critic ca pe o schimbare a feedbackurilor interne ale pădurii. Mecanismele care susțin reziliența devin mai slabe. Cele care favorizează degradarea câștigă forță.

Amazonul reciclează o parte din apa pe care o primește. Copacii absorb apă din sol și o trimit în atmosferă prin evapotranspirație. Umiditatea contribuie apoi la formarea precipitațiilor în alte părți ale bazinului.

Dacă o suprafață mare de pădure dispare, scade și cantitatea de apă reciclată. Precipitațiile pot deveni mai reduse, vegetația rămasă se usucă mai ușor, iar focul pătrunde mai adânc într-un ecosistem care în mod normal este umed.

**Mai puțină pădure poate însemna mai puțină ploaie, iar mai puțină ploaie poate face pădurea rămasă mai vulnerabilă la incendii.** Acesta este mecanismul central al buclei descrise de Flores.

## De ce El Niño poate accelera incendiile în Amazon

În interviu, Flores explică faptul că El Niño usucă Amazonul și creează condiții mai favorabile incendiilor de pădure. Focul poate pătrunde atunci în zone umede care în condiții normale ard greu.

Problema este repetarea. O pădure care a ars devine mai vulnerabilă la o nouă secetă. Un incendiu ulterior poate produce o degradare suplimentară. Astfel, suprafețele afectate nu trebuie privite ca episoade independente.

Modelarea discutată de cercetător indică posibilitatea unui prag critic în condițiile unei încălziri globale de 1,5°C combinată cu o defrișare acumulată de aproximativ 22% din Amazon. În scenarii analizate în lucrarea la care se referă interviul, combinații de 1,5–1,9°C și 22–28% defrișare pot produce o tranziție mult mai extinsă.

Flores subliniază însă o limită importantă: aceste valori nu includ integral degradarea produsă deja de incendii, exploatări și alte presiuni. Pragul nu este un cronometru care pornește la 22%.

## De ce pragul critic nu înseamnă colaps instantaneu

Aici răspunsul lui Flores schimbă sensul discuției. Trecerea unui prag face sistemul mai greu de stabilizat, dar nu îl transformă instantaneu într-un alt ecosistem.

Copacii trăiesc mult, iar Amazonul este enorm. Flores spune că un colaps extins, în lipsa intervenției, ar putea dura un secol sau chiar mai mult. Intervalul nu este o predicție calendaristică, ci o explicație a inerției ecologice.

Această inerție creează și o fereastră de intervenție. Cercetătorul vorbește despre refacerea pădurilor degradate, reîmpădurire și restaurarea capacității ecosistemului de a transfera umezeală în atmosferă.

Problema conectivității apare și în [coridoarele climatice de care speciile Amazonului au nevoie pentru a se deplasa spre zone mai favorabile](https://stireaverde.ro/23/06/2026/stiri/amazon-coridoare-climatice-biodiversitate-paduri-romania/). O pădure fragmentată pierde simultan capacitate climatică și spațiu de adaptare pentru biodiversitate.

## De ce aduce Bernardo Flores și crima organizată în ecuația climatică

Flores leagă reziliența Amazonului și de modul în care este controlat teritoriul. În interpretarea sa, comunitățile indigene și locale contribuie la protejarea și administrarea pădurii, în timp ce extinderea grupărilor implicate în minerit ilegal, exploatare forestieră ilegală și ocuparea terenurilor răspândește surse de incendiu în regiuni izolate.

Aceasta este poziția cercetătorului exprimată în interviu, nu o măsurătoare separată a efectului criminalității asupra întregului bazin amazonian. Mecanismul invocat este însă concret: mai multe activități distructive, mai multe surse de aprindere și o capacitate mai redusă a comunităților locale de a controla teritoriul.

**Pragul critic al Amazonului nu este momentul în care ultimul copac cade. Este momentul în care pădurea începe să piardă mecanismele care o ajutau să reziste secetei și focului.**