# Epavele din Marea Neagră pot deveni surse de poluare peste zeci de ani. U-864 arată mecanismul

_Published: 2026-09-24_

**O navă scufundată în război poate rămâne o sursă de poluare după zeci de ani, dar riscul depinde de combustibilul, încărcătura și materialele rămase la bord.** Submarinul german U-864 demonstrează durata problemei: a fost scufundat în februarie 1945, iar Norvegia lucrează încă, după 81 de ani, cu mercurul rămas în epavă și în sedimentele din jur.

Cazul este relevant și pentru **epavele din Marea Neagră** apărute în războiul actual. Nu pentru că navele scufundate lângă Ucraina ar transporta aceeași încărcătură toxică, ci pentru că fiecare epavă poate păstra combustibili, lubrifianți, muniții sau alte substanțe care trebuie inventariate și monitorizate în timp.

## De ce U-864 poluează încă după 81 de ani

U-864 se află la aproximativ 150 de metri adâncime, la vest de insula norvegiană Fedje. Documentele istorice indică o comandă japoneză de 1.867 de recipiente cu mercur. Dacă întreaga cantitate comandată fusese încărcată, submarinul ar fi transportat între 65 și 67 de tone.

Documentele exacte de încărcare nu s-au păstrat. Cantitatea totală aflată efectiv la bord nu poate fi stabilită cu certitudine. [Investigațiile asupra epavei U-864 confirmă însă prezența mercurului](https://www.euronews.com/my-europe/2026/09/19/a-ticking-mercury-bomb-ancient-nazi-u-boat-lies-off-norway).

În operațiunile desfășurate în 2026 au fost recuperate 22 de recipiente. Primele evaluări au arătat că aproximativ 80% erau deteriorate și prezentau scurgeri. Aproximativ o jumătate de tonă de mercur a fost adusă la suprafață.

Operațiunea a arătat și dificultatea intervenției. Autoritatea de coastă norvegiană a raportat eliberarea unei cantități de mercur în apă chiar din zona lucrărilor.

**O epavă contaminată poate deveni mai periculoasă nu numai dacă este lăsată să corodeze, ci și în timpul operațiunii prin care autoritățile încearcă să o curețe.**

## Ce transformă o epavă într-o sursă de poluare marină

Metalul unei nave nu izolează pentru totdeauna ceea ce se află în interior. Coroziunea avansează, structurile se fisurează, tancurile se degradează, iar sedimentele se pot contamina.

Riscul diferă radical de la o navă la alta. O epavă fără încărcătură periculoasă și cu rezervoarele golite poate avea un profil de risc redus. O navă cu combustibil, produse petroliere, substanțe toxice sau muniții poate necesita monitorizare timp de decenii.

U-864 este un caz extrem din cauza mercurului. El nu trebuie folosit ca dovadă că orice navă scufundată este o „bombă ecologică”. Lecția este alta: **riscul unei epave nu se poate evalua doar după anul în care s-a scufundat.**

## Ce legătură are U-864 cu epavele din Marea Neagră

Războiul din Ucraina adaugă noi epave într-un bazin marin deja afectat de trafic naval, poluare și operațiuni militare.

Un exemplu recent este cargoul Golden Leo. [Reuters a relatat la 26 iulie 2026 despre scufundarea navei în largul regiunii Odesa](https://www.reuters.com/world/vessel-sinks-week-after-being-struck-by-russian-fire-ukrainian-officials-say-2026-07-26/), la o săptămână după ce autoritățile ucrainene au declarat că fusese lovită de forțele ruse.

Nava transporta porumb din portul Chornomorsk și se deplasa prin coridorul controlat de Ucraina spre România. Nouă membri ai echipajului au murit, iar opt au fost evacuați. La momentul relatării, Moscova nu comentase public atacul.

Informațiile publice citate nu demonstrează că Golden Leo a produs o contaminare marină și nu indică o încărcătură toxică comparabilă cu mercurul din U-864. Orice asociere directă ar depăși dovezile disponibile.

Rămâne însă problema fizică: o navă de mari dimensiuni se află acum pe fundul Mării Negre. Evaluarea ecologică trebuie să stabilească ce cantități de combustibil și lubrifianți au rămas la bord, dacă există scurgeri și cum evoluează structura în timp.

## Marea Neagră va avea nevoie de un inventar al epavelor războiului

Războiul produce riscuri de mediu care nu dispar odată cu încetarea operațiunilor militare. Minele, munițiile, navele avariate și epavele rămân în sistemul marin.

Pentru Marea Neagră, problema se suprapune peste [presiunile existente asupra unui bazin semiînchis, vulnerabil la acumularea poluării](https://stireaverde.ro/01/07/2026/anchete/marea-neagra-poluare-plastic-dunare-romania/).

Un inventar post-conflict ar trebui să răspundă pentru fiecare epavă la câteva întrebări precise: unde se află, ce transporta, ce combustibil mai conține, dacă are muniții la bord, dacă există contaminare în sediment și cât de repede avansează coroziunea.

U-864 explică de ce aceste întrebări trebuie puse devreme. Submarinul s-a scufundat la 9 februarie 1945. În 2026, Norvegia încă decide cum să izoleze mercurul fără să elibereze și mai mult în mare.

**Războiul stabilește data scufundării unei nave. Chimia și coroziunea stabilesc cât timp rămâne epava o problemă de mediu.**