# Deversări de deșeuri în pârâul Dâmbu: traseul banilor, instalațiile industriale și întrebările rămase fără răspuns

_Published: 2026-10-26_

Un camion descarcă deșeuri industriale într-o instalație autorizată. Firma care le-a predat plătește pentru tratarea lor. Documentele consemnează operațiunea, iar transportul dispare din evidența clientului. Dar ce se întâmplă dacă lichidele nu sunt tratate, ci evacuate prin canalizare într-un curs de apă?

Acesta este mecanismul investigat în dosarul privind deversări de deșeuri în pârâul Dâmbu, din Ploiești. La 21 octombrie 2026, Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești a emis rechizitoriul în cauza nr. 5772/284/P/2025. Șapte persoane fizice și două societăți comerciale au fost trimise în judecată pentru presupusa eliminare ilegală a deșeurilor periculoase și nepericuloase.

Perioada investigată începe la 1 octombrie 2025 și se încheie la 17 martie 2026. Procurorii descriu un circuit în care deșeurile lichide colectate pentru tratare ar fi ajuns în canalizarea fostei rafinării Astra și, ulterior, în pârâul Dâmbu prin stația industrială de epurare Corlătești.

Cazul ridică o problemă esențială pentru România: cine verifică dacă deșeurile preluate contra cost sunt efectiv tratate, nu doar înregistrate ca gestionate?

## Deversări de deșeuri în pârâul Dâmbu: circuitul descris de procurori

Punctul de plecare indicat de anchetatori se află pe Bulevardul Petrolului nr. 59, în parcul de rezervoare AFP C54, din incinta fostei rafinării Astra.

Potrivit documentelor judiciare prezentate public, societatea identificată prin inițialele I.L. SRL colecta deșeuri periculoase și nepericuloase în stare lichidă. Administratorul în fapt și mai mulți angajați ar fi organizat recepția și eliminarea acestora.

În loc să parcurgă operațiunile de tratare impuse de legislație și de autorizațiile de mediu, lichidele ar fi fost evacuate în canalizarea rafinăriei.

Conducta făcea legătura cu stația de epurare a apelor industriale Corlătești, operată de o a doua societate, A.U. SRL. Procurorii susțin că deșeurile provenite de la primul operator ajungeau în Dâmbu prin punctul de evacuare al stației.

Prin urmare, acuzațiile nu privesc abandonarea unor recipiente pe malul apei. Ele descriu utilizarea presupus ilegală a unei infrastructuri industriale existente.

Din perspectiva protecției mediului, diferența este majoră. O conductă poate transporta cantități considerabile de lichide fără să producă imaginile spectaculoase asociate depozitelor clandestine.

În documentele citate de presa locală, anchetatorii descriu participarea unor angajați responsabili de gestionarea deșeurilor și a evidențelor contabile.

Aceste afirmații constituie acuzații penale. Vinovăția persoanelor și a societăților trebuie stabilită de instanță, cu respectarea prezumției de nevinovăție.

## 150–200 de tone zilnic: cât ar fi putut valora eliminarea ilegală

La 17 martie 2026, polițiștii au efectuat 17 percheziții în județul Prahova. Informațiile furnizate atunci de surse judiciare către AGERPRES indicau un volum estimat de 150–200 de tone de deșeuri netratate eliminate zilnic.

Același set de informații menționa o medie de zece transporturi pe zi și un tarif de aproximativ 40 de euro pentru tratarea unei tone.

Aceste cifre trebuie delimitate de datele definitiv demonstrate. Ele provin din estimările prezentate în etapa perchezițiilor, nu dintr-o expertiză independentă publicată integral.

Pe baza lor, ȘtireaVerde poate calcula valoarea ipotetică zilnică a serviciilor de tratare: 150 de tone înmulțite cu 40 de euro înseamnă 6.000 de euro. Pentru 200 de tone, rezultatul este 8.000 de euro.

La 20 de zile de operare, intervalul teoretic ar ajunge la 120.000–160.000 de euro. Calculul este ilustrativ și nu reprezintă cifra de afaceri confirmată, profitul sau prejudiciul stabilit în dosar.

Miza economică apare însă clar. Dacă o firmă facturează tratarea și evită costurile tehnologice asociate, diferența poate deveni un avantaj financiar considerabil.

Într-un sistem legal, costurile includ personalul, energia, substanțele necesare procesării, transportul, monitorizarea și gestionarea reziduurilor rezultate.

Ocolirea acestor operațiuni poate reduce cheltuielile operatorului, dar transferă potențialele costuri către ecosistem, instituții și comunitățile afectate.

Acesta este mecanismul economic care trebuie verificat prin contracte, facturi și registre de transport. Simpla existență a unui tarif nu dovedește că banii au fost încasați pentru fiecare cantitate estimată.

## Unde se oprește evidența deșeurilor și unde începe poluarea apei

Legislația privind gestionarea deșeurilor impune obligații de identificare, evidență, transport și tratare în instalații autorizate. Documentele trebuie să permită urmărirea materialelor de la producător până la operațiunea finală.

Problema este că trasabilitatea administrativă nu înseamnă automat verificarea fizică a fiecărei tone.

Într-o analiză anterioară, ȘtireaVerde a documentat [vulnerabilitățile trasabilității deșeurilor electrice din România](https://stireaverde.ro/20/04/2026/stiri/deseuri-electrice-romania-colectare-trasabilitate/). Dosarul Dâmbu privește altă categorie de deșeuri, dar evidențiază aceeași întrebare administrativă: cum se verifică operațiunea finală, nu doar documentul care o atestă?

În cazul deșeurilor lichide, ar trebui analizate cantitățile recepționate, capacitatea instalațiilor, consumurile tehnologice și volumele de apă evacuate.

Un operator nu poate demonstra tratarea exclusiv printr-un document de recepție. Este necesară corelarea evidențelor cu funcționarea instalației și cu rezultatele monitorizării.

În plus, masa totală a deșeurilor nu indică automat toxicitatea lor. Două transporturi de aceeași greutate pot avea compoziții chimice foarte diferite.

Un volum mare poate produce o presiune ecologică semnificativă, dar riscul concret depinde de contaminanți, concentrații, durata expunerii și condițiile de diluție.

În absența analizelor de laborator, nu poate fi afirmat că pârâul ar fi conținut o anumită concentrație de metale grele, hidrocarburi sau alte substanțe.

De aceea, ancheta trebuie să distingă între acuzația de eliminare ilegală și demonstrarea unei poluări chimice specifice.

## De ce trebuie separate rafinăriile Astra și Vega

Un detaliu aparent geografic a produs deja confuzie în relatările despre dosar.

În martie 2026, AGERPRES a transmis o corectură referitoare la amplasamentul perchezițiilor. Era vorba despre bazinele fostei rafinării Astra, nu despre rafinăria Vega.

Rectificarea contează deoarece amplasarea unei conducte sau utilizarea unei infrastructuri comune nu echivalează cu participarea tuturor operatorilor conectați la aceasta.

Rafinăria Vega a transmis atunci că nu depozita deșeurile vizate de anchetă și nu presta servicii de tratare pentru terți. Compania a explicat că apele uzate rezultate din propriile activități erau preepurate și transmise către stația Corlătești.

Aceste precizări nu soluționează acuzațiile formulate împotriva celorlalți operatori, dar împiedică atribuirea automată a faptelor unei entități care nu este identificată drept inculpată în rechizitoriul prezentat public.

Într-un dosar de mediu, stabilirea punctului exact de generare, transport și evacuare a poluantului este decisivă.

Este necesară compararea documentelor de operare ale instalațiilor cu structura reală a rețelelor și cu autorizațiile aplicabile fiecărui operator.

## Ce probe sunt necesare pentru stabilirea efectelor asupra mediului

Parchetul a apreciat că presupusele deversări au creat o vulnerabilitate reală pentru mediu și sănătatea populației.

Această formulare nu trebuie transformată într-o afirmație despre îmbolnăviri demonstrate. Un risc pentru sănătate nu este echivalent cu identificarea unor victime sau cu dovedirea unei relații cauzale medicale.

Pentru evaluarea impactului asupra ecosistemului sunt necesare analize ale apei și sedimentelor, inclusiv probe din amonte și aval de punctul de evacuare.

Rezultatele trebuie corelate cu debitul cursului de apă, istoricul deversărilor și existența altor surse de contaminare.

O [investigație ȘtireaVerde despre poluarea persistentă a apelor din zone miniere](https://stireaverde.ro/06/08/2026/stiri/mine-abandonate-romania-apa-acida-metale-grele-baiut/) explică de ce închiderea unei activități industriale nu înseamnă automat dispariția contaminanților.

Aceeași distincție trebuie aplicată și la Ploiești. Încetarea unei evacuări poate opri aportul nou de poluanți, fără să demonstreze că sedimentele sau habitatele au revenit la starea anterioară.

O evaluare credibilă ar trebui să cuprindă și istoricul măsurătorilor realizate de autoritățile de apă și de mediu.

Fără date comparative, atribuirea fiecărei substanțe identificate unei singure firme poate fi prematură.

## Cine răspunde pentru remedierea pârâului Dâmbu

Trimiterea în judecată deschide etapa în care acuzațiile vor fi analizate de instanță. Dar procedura penală nu răspunde singură tuturor întrebărilor de mediu.

Responsabilitatea pentru eventuala remediere trebuie stabilită prin evaluări tehnice, documente administrative și aplicarea principiului poluatorul plătește.

Instituțiile relevante includ Garda Națională de Mediu, autoritățile de gospodărire a apelor și structurile responsabile de autorizarea instalațiilor.

Pentru completarea investigației sunt necesare autorizațiile de mediu, rapoartele de control, analizele de laborator, registrele de deșeuri și documentele care indică titularii obligațiilor de remediere.

Trebuie clarificat și dacă autoritățile au identificat anterior neconformități la instalațiile implicate, dacă au aplicat sancțiuni și dacă au verificat executarea măsurilor dispuse.

Documentarea publică realizată aici nu înlocuiește verificarea directă a acestor documente. ȘtireaVerde nu a obținut, în cadrul acestei documentări, un punct de vedere solicitat direct celor două societăți inculpate și nu a efectuat propriile prelevări de apă.

Aceste limite trebuie asumate înainte de prezentarea materialului drept anchetă proprie finalizată.

La Ploiești, traseul descris de procurori începe cu un serviciu comercial de tratare a deșeurilor și se termină într-un pârâu. Traseul răspunderii trebuie reconstruit la fel de precis, din documente, probe și măsurători. Apa nu păstrează facturile. Sedimentele pot păstra însă urmele operațiunilor.