# Creșterea nivelului mării intră în agenda de securitate a ONU. Peste 900 de milioane de oameni trăiesc în zone costiere joase

_Published: 2026-09-28_

Creșterea nivelului mării nu mai este tratată la ONU doar ca problemă de mediu. Adunarea Generală o plasează acum între riscurile pentru infrastructură, economie, apă, hrană, mobilitate și securitatea comunităților. Nivelul mediu global al mării a crescut cu 2,1 mm pe an între 1993 și 2002, iar ritmul a ajuns la 4,7 mm pe an între 2015 și 2024. Peste 900 de milioane de oameni locuiesc deja în zone costiere joase. Până în 2050, peste un miliard ar putea fi expuși pericolelor costiere. La 24 septembrie 2026, Adunarea Generală a ONU a adoptat o declarație politică dedicată răspunsului la această amenințare.

## Marea crește acum de peste două ori mai repede decât în anii ’90

[Adunarea Generală a ONU a pus cifre concrete în centrul reuniunii din 24 septembrie](https://www.un.org/pga/81/documents/speeches/sea-level-rise-high-level-meeting-24-september-2026/).

Ritmul mediu global a trecut de la 2,1 mm anual în perioada 1993–2002 la 4,7 mm anual între 2015 și 2024.

**Ritmul actual al creșterii nivelului mării este de peste două ori mai mare decât la începutul perioadei de observații satelitare.**

Diferența nu este liniară pentru fiecare coastă. Subsidența terenului, curenții, vântul și particularitățile regionale pot face ca unele zone să resimtă un nivel relativ al mării diferit de media globală.

## Porturile transformă problema locală într-un risc global

Peste 80% din comerțul mondial de mărfuri se transportă pe mare. Porturile, drumurile de acces, instalațiile energetice și depozitele sunt concentrate chiar în zona expusă.

O inundare costieră poate astfel afecta lanțuri de aprovizionare aflate la mii de kilometri distanță.

**Creșterea nivelului mării poate afecta prețul alimentelor și al bunurilor chiar pentru oamenii care nu locuiesc lângă coastă.**

ONU include printre riscuri intruziunea apei sărate în acvifere, eroziunea, pierderea ecosistemelor costiere, deteriorarea infrastructurii și deplasarea populației.

Problema nu este numai apa care acoperă terenul. Sarea poate ajunge în resursele de apă dulce și în sol înainte ca o zonă să fie permanent inundată.

## România are propria frontieră vulnerabilă la Marea Neagră

România nu este un stat insular și nu are expunerea unor delte oceanice foarte joase. Litoralul, Delta Dunării, porturile și infrastructura Dobrogei fac însă din nivelul mării o problemă națională reală.

[Ppresiunile asupra Mării Negre și lipsa unei politici coerente pentru ecosistemul marin românesc](https://stireaverde.ro/01/07/2026/anchete/marea-neagra-poluare-plastic-dunare-romania/) se suprapun peste riscul climatic pe termen lung.

Eroziunea costieră, urbanizarea și infrastructura construită aproape de apă pot amplifica expunerea. Adaptarea nu poate fi limitată la extinderea plajelor.

Porturile, stațiile de pompare, drumurile, rețelele electrice și sistemele de canalizare trebuie proiectate pentru condițiile din timpul duratei lor reale de funcționare.

**O investiție costieră construită în 2026 trebuie să suporte marea din 2050 sau 2070, nu numai nivelul observat la inaugurare.**

## ONU mută discuția de la centimetri la continuitatea comunităților

Declarația politică adoptată la reuniunea din 24 septembrie cere cooperare între politica climatică, reducerea riscului de dezastre, infrastructură, finanțare și mobilitatea populației.

Soluțiile includ infrastructură costieră rezilientă, restaurarea zonelor umede și mangrovelor, sisteme de avertizare, planificare teritorială și adaptare condusă local.

Unele pierderi nu pot fi însă compensate prin diguri. Un patrimoniu cultural inundat, un acvifer salinizat sau o comunitate strămutată nu se măsoară numai în metri cubi de beton.

Nivelul mării urcă în milimetri pe an. Infrastructura și orașele se schimbă mult mai greu. Aici se află diferența de viteză care transformă un fenomen fizic lent într-un risc politic urgent.