# Cine decide dacă o investiție este cu adevărat „verde”? Turcia introduce reguli pentru 137 de activități economice

_Published: 2026-09-29_

O companie spune că investiția sa este verde. O bancă o finanțează ca proiect sustenabil. Un fond o include într-un portofoliu climatic. Dar cine stabilește dacă eticheta are acoperire? Turcia încearcă să dea un răspuns printr-o taxonomie verde care clasifică 137 de activități economice din 16 sectoare și stabilește criterii comune pentru ceea ce poate fi considerat investiție sustenabilă.

Regulamentul a fost publicat la 24 septembrie 2026 în Monitorul Oficial al Turciei. Sistemul preia arhitectura celor șase obiective de mediu folosită și de taxonomia Uniunii Europene. Miza este finanțarea: proiectele care pot demonstra performanță de mediu devin mai ușor de evaluat de bănci și investitori, iar spațiul pentru greenwashing se restrânge.

## Ce trebuie să facă o activitate pentru a fi numită „verde”?

Noua taxonomie nu se bazează pe declarația companiei. Pentru ca o activitate să fie clasificată drept sustenabilă, ea trebuie să contribuie substanțial la cel puțin unul dintre cele șase obiective de mediu și să nu producă prejudicii semnificative celorlalte.

[Cadrul introdus de Turcia](https://www.hurriyetdailynews.com/amp/turkiye-sets-green-investment-rules-to-attract-financing-227318) include reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, adaptarea la schimbările climatice, protecția apei și resurselor marine, economia circulară, prevenirea poluării și protejarea biodiversității și ecosistemelor.

Mai există o condiție: respectarea unor garanții sociale minime. Astfel, o activitate nu poate fi declarată sustenabilă doar pentru că reduce emisiile dacă performanța sa intră în conflict cu alte criterii fundamentale.

Agricultura și turismul se numără printre domeniile acoperite, alături de alte sectoare economice pentru care vor fi publicate criterii tehnice de evaluare.

## De ce are nevoie economia de o taxonomie?

Pentru că termenul „verde” nu are aceeași valoare dacă fiecare companie îl definește singură. Fără criterii comparabile, banca, investitorul și publicul primesc o colecție de declarații greu de verificat.

Taxonomia funcționează ca un dicționar tehnic. Ea nu spune automat că o companie este bună sau rea pentru mediu. Spune dacă o anumită activitate economică îndeplinește criteriile stabilite pentru a fi clasificată drept sustenabilă.

Această distincție este esențială pentru finanțare. Un investitor care vrea expunere la proiecte cu performanță climatică are nevoie de indicatori comparabili, nu de reclame.

StireaVerde a explicat recent [cum regulile împotriva greenwashing-ului schimbă utilizarea afirmațiilor „eco” și „verde” în România](https://stireaverde.ro/14/08/2026/legislatie/greenwashing-romania-etichete-eco/). Taxonomiile atacă aceeași problemă din altă direcție: nu doar ce poate spune o companie, ci și ce investiții pot fi încadrate drept sustenabile.

## Când vor trebui băncile să raporteze?

Instituțiile financiare vizate, inclusiv băncile și asigurătorii, vor trebui să transmită rapoarte bazate pe taxonomie începând cu 1 ianuarie 2029.

Pentru companiile nefinanciare, raportarea va fi voluntară în arhitectura anunțată. Există însă un efect indirect important: o bancă poate solicita informațiile necesare clienților săi pentru a-și putea îndeplini propriile obligații de raportare.

Asta înseamnă că o regulă adresată inițial sectorului financiar poate coborî în lanț către industrie, agricultură, construcții, turism sau alte domenii care cer credit și finanțare.

Criteriile tehnice detaliate urmează să fie publicate de autoritatea climatică turcă. Tocmai ele vor decide cât de strictă va fi delimitarea dintre o investiție convențională și una clasificată drept verde.

## De ce ar trebui să intereseze această schimbare și România?

Turcia nu este membră a Uniunii Europene, dar are legături comerciale extinse cu piața europeană. Alinierea sistemului turc la logica taxonomiei UE reduce diferențele de limbaj dintre finanțarea europeană și cea turcă.

Pentru companiile românești, impactul nu este o obligație juridică directă rezultată din regulamentul turc. Relevanța apare în lanțurile comerciale, finanțare și competiție. Dacă tot mai multe economii folosesc criterii compatibile pentru ceea ce numesc investiție verde, accesul la capital poate depinde tot mai mult de date verificabile despre emisii, apă, poluare și biodiversitate.

În același timp, taxonomia nu elimină automat greenwashing-ul. Criteriile pot fi prea permisive, raportarea poate fi incompletă, iar interpretarea tehnică poate genera dispute. Dar creează o bază care poate fi verificată.

Întrebarea inițială era cine decide dacă o investiție este cu adevărat verde. Turcia încearcă acum să mute răspunsul de pe pliantul companiei într-un sistem de 16 sectoare, 137 de activități și șase obiective de mediu. Culoarea rămâne aceeași. Diferența este că, de acum, trebuie demonstrată.