15.7 C
București
vineri, 29 martie, 2024

Iubește animalele, dar respectă și orașul: strânge după câinele tău

Când îi observi în habitatul natural, în fața blocului sau pe străduțe lăturalnice, vei vedea că toată domnia sau teama de lege dispare, și-n urmă rămâne câte un mare nestrâns.

Animalele de companie sunt doar o denumire generică. Noi, cei care le avem și le iubim, nici măcar nu mai concepem idea de ”animal de companie”. Ei sunt ”prietenii mici”, ”blănoșii”, membri ai familiei cu drepturi depline.

Îi iubim, avem grijă să aibă parte de cea mai bună mâncare, să fie răsfățați, alintați, să nu le lipsească nimic și, una peste alta, viața noastră ar fi searbădă fără ei.

Partea negativă a acestei povești intervine atunci când, din neglijență, lene sau lipsă de informare, iubirea pentru ei se tranformă în ură pentru oraș.

Ieși cu câinele la plimbare. Indiferent de talia lui, o regulă de bun-simț spune că trebui să cureți după el. Mai mult de-atât, chiar și legea o spune. Când îl scoți la plimbare, teoretic ar trebui să fii înarmat cu punguțe, pentru a nu lăsa rezultatul mesei lui copioase în mijlocul trotuarului. Alții, mai conștiincioși, au inclusiv sticlă de apă și detergent după ei, pentru a îndepărta orice urmă.

Animalele de companie nu primesc amendă. Tu, da. Și meriți

Dacă nu ai punguța după tine, ghici ce? Ești susceptibil de amendă. Chiar dacă ai punguța și n-o folosești, tot amendă se cheamă. Undeva între 200 și 1000 Ron, pentru persoanele fizice. Pentru că nu e normal să fim cu toții nevoiți să facem slalom printre excremente, doar pentru că ți-a fost ție lene.

Știu, subiectul este vechi. Se discută pe marginea lui de ani de zile.

O să spuneți că voi strângeți după câinele vostru. Mai mult, s-ar putea să spuneți că fenomenul nu mai e la fel de extins ca acum, doi ani, de exemplu.

Că se dau amenzi, că-n centrul orașului e curat, c-ați văzut cu ochii voștri cum lumea strânge regulamentar după câini, ba chiar s-ar putea să aveți și cunoștințe care și-au luat amendă pentru asta și n-au mai repetat fapta, după.

Că nici măcar nu trebuie să vii cu punguța de acasă, pentru că există primării care le pun la dispoziție, gratis. Aici intervine și contra-argumentul: punguțele au fost furate, din secunda doi.

Că, per total, lumea a devenit mai civilizată și mai responsabilă.

Câinele ți-e prieten, orașul ar trebui să-ți fie casă

Aș putea fi de acord cu fiecare dintre aceste afirmații. Aș putea fi, dacă n-aș fi văzut, zi de zi, oameni care nici măcar nu catacdisesc să țină lesa într-o mână, și punguța la purtător. Măcar așa, de impresie. Dacă n-aș fi văzut, încă, persoane care nu numai că nu strâng după câine, dar trec mai departe, de parcă n-ar fi obligația lor să strângă. Dacă aș fi văzut măcar un om cu câine și fără punguță tras de atenție de oamenii legii.

Bineînțeles, nu în centru. Nu pe străzile foarte cunoscute și populate. Nu. Persoanele despre care vorbesc ori nu-și plimbă animalele de companie pe acolo, ori pe acolo au grijă să respecte legea. Dar, când îi observi în habitatul natural, în fața blocului sau pe străduțe lăturalnice, vei vedea că toată domnia sau teama de lege dispare, și-n urmă rămâne câte un mare nestrâns.

E o chestie de bun-simț, atâta tot. Nu e obligația poliției să te fugărească pentru a te obliga să respecți legea. Nu e obligația celorlalți să facă slalom pe trotuar, pentru ”a nu se umple de noroc”. Nu e nici măcar obligația câinelui să tragă apa.

E obligația ta să strângi după el. Pentru că tu-l iubești și-l prețuiești. Dar, la fel de bine, ar trebui să-ți pese și de oraș. Câinele ți-e prieten, orașul ar trebui să-ți fie casă.

Latest news
știri