Apa dintr-un puț poate fi limpede, fără miros și totuși să transporte o problemă imposibil de văzut. Bacteriile rezistente la antibiotice din apa subterană pot combina gene de rezistență cu toleranță la metale și factori de virulență, arată o analiză realizată în statul brazilian São Paulo.
Rezultatele nu spun că apele subterane din România au aceeași contaminare. Ele arată însă un mecanism important pentru sănătatea de mediu: acviferul nu este un recipient steril, iar poluanții pot influența comunitățile microbiene aflate sub pământ.
Bacterii rezistente la antibiotice în 101 probe de apă
Analiza publicată în Water, Air, & Soil Pollution pe 29 august a folosit 101 probe de apă subterană colectate din 58 de orașe ale statului São Paulo.
Unele probe au depășit valorile recomandate pentru metale, solide dizolvate, fluor, coliformi totali sau E. coli. Din probele selectate au fost izolate 66 de bacterii gram-negative.
Printre ele s-au aflat specii cu importanță clinică: Pseudomonas aeruginosa, Acinetobacter baumannii, Stenotrophomonas maltophilia, complexul Burkholderia cepacia și bacterii din complexele Klebsiella pneumoniae și Enterobacter hormaechei.
Cinci izolate au fost clasificate drept multirezistente. Au fost identificate mai multe gene de rezistență la antimicrobiene, alături de gene asociate toleranței la metale.
Apa subterană nu este doar conductă geologică. Poate fi și ecosistemul în care contaminarea chimică și evoluția microbiană se întâlnesc.
De ce metalele și antibioticele pot ajunge în aceeași ecuație
Rezistența antimicrobiană este selectată în primul rând de utilizarea antibioticelor, dar mediul poate menține și favoriza unele gene de rezistență prin mecanisme suplimentare.
Metale precum arsenul, mercurul sau argintul exercită presiune asupra bacteriilor. Microorganismele care au gene pentru toleranță supraviețuiesc mai bine în asemenea medii.
Problema apare când genele pentru toleranță la metale și cele pentru rezistență antimicrobiană se află pe elemente genetice mobile apropiate. Selecția pentru una dintre caracteristici poate contribui indirect la menținerea celeilalte.
Analiza braziliană a găsit toleranță în special la argint, arsen și mercur, precum și izolate capabile să suporte mai multe metale.
Ce înseamnă pentru sănătatea umană
Detectarea unor bacterii oportuniste nu înseamnă automat că fiecare probă produce boală. Riscul depinde de concentrație, consum, starea persoanei, tratarea apei și caracteristicile microorganismului.
Unele bacterii identificate pot deveni însă importante pentru persoane vulnerabile, iar rezistența la antibiotice poate complica tratamentul unei infecții.
Acesta este motivul pentru care rezistența antimicrobiană este abordată tot mai mult prin conceptul One Health. Oamenii, animalele și mediul împart bacterii, gene și căi de contaminare.
ȘtireaVerde a analizat anterior relația dintre schimbările de mediu și evoluția rezistenței la antibiotice. Apa subterană adaugă un rezervor greu de monitorizat și lent de refăcut după contaminare.
De ce rezultatul este relevant pentru fântânile din România
Studiul a fost realizat în Brazilia și nu oferă date despre puțurile românești. Transferarea procentelor sau bacteriilor detectate către România ar fi incorectă.
Întrebarea ridicată este însă relevantă în comunitățile în care apa este consumată din fântâni și foraje individuale. Protecția sanitară a puțului, distanța față de latrine, ferme sau surse de poluare și verificarea periodică a apei sunt esențiale.
Contaminarea unui acvifer poate persista mult mai mult decât o contaminare de suprafață. Apa circulă lent, iar remedierea este dificilă și costisitoare.
Monitorizarea clasică urmărește bacterii indicator, nitrați, metale și alți parametri. Dezvoltarea metodelor genetice poate adăuga în viitor informații despre genele de rezistență care circulă prin mediu.
Cel mai periculos lucru la apa subterană contaminată este că poate continua să arate perfect. Transparența vizuală nu spune nimic despre ADN-ul microorganismelor aflate într-un pahar.
