Autismul nu reprezintă o singură afecțiune, ci un spectru mult mai complex – aceasta este concluzia unui amplu studiu realizat pe peste 45.000 de persoane din mai multe țări.
Cercetătorii au descoperit că persoanele diagnosticate cu autism mai târziu în viață – în copilăria târzie, adolescență sau la vârsta adultă tânără – pot avea o formă diferită de autism față de cele diagnosticate devreme, de obicei înainte de vârsta de șase ani.
Traiectorii diferite, gene diferite: cum se deosebesc formele timpurii și tardive ale autismului
Rezultatele arată că aceste două grupuri urmează traiectorii de dezvoltare distincte și prezintă chiar profiluri genetice diferite.
Cei diagnosticați mai târziu împărtășesc adesea trăsături genetice similare cu persoanele care au ADHD, fapt ce ar putea explica dificultatea de a diferenția uneori cele două tulburări.
Copiii diagnosticați devreme tind să manifeste comportamente mai dificile la vârste fragede, însă aceste provocări se pot atenua în timp. În schimb, persoanele diagnosticate mai târziu se confruntă adesea cu dificultăți comportamentale crescânde și au un risc mai mare de a dezvolta probleme de sănătate mintală, precum depresia sau tulburarea de stres post-traumatic.
Cercetătorii subliniază că autismul nu se împarte pur și simplu în două forme
Este vorba despre un spectru vast, modelat de combinații diferite de gene, care generează o diversitate amplă de simptome și experiențe.
De asemenea, factori precum cultura, accesul la servicii medicale, genul, stigmatizarea și etnia influențează momentul și probabilitatea obținerii unui diagnostic, adăugând un plus de complexitate.
Înțelegerea acestor modele diferite ar putea duce, spun autorii studiului, la forme de sprijin mai bine adaptate nevoilor individuale ale persoanelor autiste, indiferent de vârstă.
Sursă: Zhang, Xinhe, et al. ”Polygenic and developmental profiles of autism differ by age at diagnosis”. Nature (2025): 1–12
