Oamenii de știință de la Institutul de Cercetare Tropical Smithsonian au descoperit recent 121 de specimene de lemn fosilizate ale unei păduri megaflore într-un pârâu de pe insula Barro Colorado, în mijlocul Canalului Panama. S-a descoperit că fosilele aparțin unei specii de mangrove dispărute, nemaivăzute până acum. Aceasta se numește Sonneratioxylon barrocoloradoensis, conform IFL Science.
Pădurile de mangrove sunt un colectiv fascinant de plante care cresc de-a lungul coastei. Ele se găsesc de obicei în zonele cu o climă mai caldă din jurul ecuatorului. În timp ce condițiile sărate ucid majoritatea plantelor, acești copaci au dezvoltat adaptări speciale pentru a elimina sarea din apa de mare din jur. Astfel, mangrovele pot tolera condițiile saline.
Datarea radiometrică indică faptul că lemnul are o vechime de aproximativ 22,79 milioane de ani. Asta înseamnă că mangrovele au prosperat în timpul etapei Aquitaniane a Miocenului timpuriu. În această perioadă, continentele Pământului arătau foarte diferit, iar Panama era conectată cu America de Nord printr-o peninsulă lungă și îngustă. În plu, acolo exista o activitate vulcanică intensă.
Studiind îndeaproape rămășițele, cercetătorii au descoperit că înălțimea medie a copacilor era de aproximativ 25 de metri. Unele exemplare ajungeau până la 40 de metri. Cercetătorii au descris aceste plante drept „megafloră”, deoarece sunt semnificativ mai mari decât mangrovele de astăzi.
Au fost găsite rămășițe pierdute ale unei păduri megaflore „pierdute” de 22 de milioane de ani
Se pare că aceste plante gigantice făceau parte dintr-o pădure colosală de mangrove. Aceasta a prosperat de-a lungul coastei lanțului vulcanic din centrul Panama în Miocenul timpuriu. . Apoi, în Miocenul timpuriu, plăcile tectonice din America de Sud și Caraibe s-au prăbușit. Așa a fost declanșată o activitate vulcanică dramatică care a schimbat radical peisajul Panama.
Datarea și depozitele găsite la fața locului confirmă teoria că această pădure a fost îngropată de un singur lahar. E vorba de o pătură uriașă de noroi și material vulcanic care a alunecat pe panta vulcanului. Prinsă fără oxigen, plus concentrații mari de silice, lemnul nu a putut să se descompună. Așa s-a conservat timp de zeci de milioane de ani.
Astăzi, rămășițele fosilizate din jur se găsesc în vârful unui deal care a devenit o insulă artificială atunci când împrejurimile sale au fost inundate în timpul construcției Canalului Panama la începutul secolului al XX-lea.
