În aceeași cameră, la aceeași temperatură, o femeie poate simți nevoia unui pulover, în timp ce un bărbat caută telecomanda aerului condiționat. Diferența nu ține neapărat de obișnuință sau de toleranța individuală la frig. Femeile preferă temperaturi mai ridicate decât bărbații, în medie, iar explicația ar putea fi ascunsă în modul în care sistemul nervos detectează căldura și răcoarea.
Un experiment realizat la King’s College London a identificat doi senzori nervoși responsabili pentru această diferență la șoareci. Testosteronul influențează funcționarea mecanismului, dar nu explică totul. Rezultatele deschid o direcție nouă de cercetare, fără să demonstreze încă existența unui mecanism identic la oameni.
Trei grade Celsius pot despărți preferințele femeilor de cele ale bărbaților
Diferențele apar în cercetările despre confortul termic uman. Datele analizate de specialiști indică o temperatură ambientală preferată de aproximativ 25°C pentru femei, comparativ cu 22°C pentru bărbați. Valorile reprezintă medii desprinse din cercetări anterioare, nu temperaturi ideale pentru fiecare persoană.
La șoareci, diferența este chiar mai mare. Masculii preferă suprafețe cu temperatura de 32°C, în timp ce femelele aleg valori apropiate de 36°C.
Pentru a afla ce produce această diferență, Bruno Vilar și Peter McNaughton au urmărit comportamentul animalelor așezate pe două plăci metalice. Una era menținută la 33°C, iar temperatura celeilalte putea fi modificată.
Când suprafața variabilă ajungea la 38°C, masculii o evitau, în timp ce femelele o preferau. Animalele aveau acces la aceleași condiții, dar reacționau diferit.
Există însă o distincție: experimentul a măsurat preferința pentru temperatura suprafeței atinse cu labele, nu pentru temperatura aerului. Cele două situații nu sunt echivalente, iar valorile obținute la șoareci nu pot fi transformate în recomandări pentru locuințe.
Doi senzori nervoși pot explica de ce femeile preferă mai multă căldură
Temperatura nu este percepută printr-un singur receptor. În terminațiile nervoase există proteine specializate care contribuie la detectarea frigului și căldurii. Două dintre acestea, TRPM8 și TRPM2, au un rol central în noul experiment.
TRPM8 participă la detectarea temperaturilor scăzute, în timp ce TRPM2 răspunde la căldura moderată. Activarea lor generează semnale care ajung la sistemul nervos și contribuie la alegerea unui mediu confortabil.
În testele privind mecanismele percepției temperaturii, intervalele de activare ale celor doi senzori au fost asociate cu preferințe deplasate spre valori mai ridicate la femele. Astfel, o temperatură pe care masculii o evitau putea rămâne agreabilă pentru femele.
Diferența a fost investigată prin modificarea funcționării senzorilor. Eliminarea genetică a celui sensibil la căldură a determinat masculii să prefere suprafețe mai calde. Blocarea sau eliminarea senzorului sensibil la răcoare a deplasat preferința femelelor către temperaturi mai scăzute.
Aceste intervenții au schimbat comportamentul animalelor, susținând implicarea directă a celor două proteine. Este un rezultat mai solid decât simpla observare a unei diferențe între sexe, deoarece modificarea mecanismului a produs și modificarea reacției.
Testosteronul influențează percepția temperaturii
O altă parte a explicației se află în sistemul hormonal. Reducerea testosteronului la șoarecii masculi a deplasat preferința acestora spre temperaturi mai ridicate. Administrarea testosteronului la femele a avut efectul opus: animalele au început să evite mai mult suprafețele calde.
Modificarea nivelurilor hormonilor feminini, estrogen și progesteron, nu a produs efecte comparabile asupra preferinței termice în condițiile experimentului.
Testosteronul nu explică însă întreaga diferență. Chiar și după intervențiile hormonale, comportamentele nu au devenit complet identice. Cercetătorii consideră că trebuie să existe și alte mecanisme implicate.
Mai mult, temperaturile corporale centrale și cele ale pielii nu au prezentat diferențe care să explice singure preferințele observate. Rezultatul indică un rol al procesării informațiilor termice, nu doar al temperaturii corpului.
Rămâne o întrebare: aceiași senzori produc diferența și la oameni? Deocamdată, nu există o demonstrație directă. Deși oamenii au aceste proteine, experimentul a fost realizat exclusiv pe șoareci. Nici analiza unor celule nervoase izolate nu a reprodus integral comportamentul observat la animale.
Prin urmare, rezultatele nu justifică intervenții hormonale pentru modificarea toleranței la frig și nici ideea că toate femeile au nevoie de temperaturi mai ridicate decât toți bărbații.
Disputa pentru termostat are și un cost energetic
Diferențele individuale de confort devin relevante în locuințele și birourile unde mai multe persoane folosesc același sistem de încălzire sau climatizare. O singură temperatură trebuie să satisfacă preferințe care pot fi biologic diferite.
În România, problema are și o dimensiune economică. Pe timpul iernii, reducerea temperaturii interioare cu un grad Celsius poate diminua consumul de energie pentru încălzire cu aproximativ 7%, conform estimării Agenției Internaționale pentru Energie. Economia efectivă depinde de izolația clădirii, sistemul de încălzire și condițiile meteorologice.
Vara, relația se inversează: coborârea excesivă a temperaturii prin aer condiționat poate crește consumul electric. În ambele situații, confortul ocupanților și eficiența energetică trebuie evaluate împreună.
O soluție este adaptarea condițiilor individuale, atunci când spațiul permite. Îmbrăcămintea, circulația aerului, expunerea la soare și reglarea separată a încăperilor pot reduce disconfortul fără modificări permanente ale temperaturii întregii clădiri.
Preferința termică nu trebuie confundată cu protecția sănătății. În timpul caniculei sau în cazul persoanelor vulnerabile, limitele de siguranță sunt mai importante decât temperatura preferată.
Un termostat poate afișa 22°C cu o precizie impecabilă. Ceea ce nu poate afișa este faptul că două persoane aflate la un metru distanță pot trăi senzații termice diferite.
