Ce sunt PFAS și de ce sunt numite „substanțe chimice eterne”
PFAS reprezintă un grup foarte mare de compuși chimici sintetici utilizați în industrie încă din anii 1940. Denumirea vine de la „substanțe per- și polifluoroalchilate”, iar caracteristica lor principală este rezistența extremă la degradare. Din acest motiv, ele sunt cunoscute adesea sub numele de „forever chemicals”, deoarece pot persista în mediu timp de zeci sau chiar sute de ani.
Aceste substanțe sunt utilizate într-o gamă largă de produse: tigăi antiaderente, ambalaje alimentare rezistente la grăsime, textile impermeabile, spume pentru stingerea incendiilor sau echipamente industriale. Stabilitatea lor chimică le face foarte utile în industrie, însă aceeași proprietate le permite să se acumuleze în mediu și în organismele vii.
În ultimii ani, cercetările științifice au început să arate că aceste substanțe sunt detectabile în apă, sol, aer și chiar în organismul uman.
Contaminarea apei potabile devine o problemă europeană
Studiile realizate de Agenția Europeană de Mediu (European Environment Agency) indică faptul că PFAS sunt detectate în numeroase surse de apă potabilă din Europa. În unele regiuni, concentrațiile depășesc valorile recomandate de autoritățile sanitare.
O analiză realizată de mai multe organizații de cercetare europene a identificat peste 17.000 de zone din Europa unde au fost detectate contaminări cu PFAS, iar aproximativ 2.000 dintre acestea prezintă niveluri considerate ridicate.
Contaminarea poate proveni din surse industriale, baze militare sau aeroporturi unde s-au utilizat spume speciale pentru stingerea incendiilor. În alte cazuri, PFAS ajung în apă prin intermediul depozitelor de deșeuri sau al instalațiilor industriale.
Problema este complicată de faptul că aceste substanțe sunt foarte greu de eliminat din mediu.
Riscurile pentru sănătate analizate de cercetători
Expunerea pe termen lung la anumite tipuri de PFAS a fost asociată în unele studii cu efecte asupra sănătății. Cercetările analizate de Organizația Mondială a Sănătății (WHO) și de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) sugerează că unele dintre aceste substanțe pot influența sistemul imunitar, nivelul colesterolului sau funcționarea ficatului.
În anul 2020, EFSA a stabilit o limită de siguranță pentru aportul săptămânal combinat al unor PFAS principale la 4,4 nanograme pe kilogram de greutate corporală. Această limită a fost stabilită pe baza studiilor care analizează acumularea acestor substanțe în organism.
Totuși, trebuie menționat că grupul PFAS include mii de compuși chimici diferiți, iar impactul asupra sănătății nu este identic pentru fiecare dintre ei. În prezent, cercetarea științifică încearcă să înțeleagă mai bine efectele pe termen lung.
Uniunea Europeană încearcă să limiteze utilizarea acestor substanțe
În ultimii ani, autoritățile europene au început să analizeze restricții mai stricte privind utilizarea PFAS. Unele dintre aceste substanțe au fost deja interzise sau limitate în anumite aplicații industriale.
Mai multe state europene, printre care Germania, Danemarca și Țările de Jos, au propus introducerea unor restricții extinse pentru întreaga categorie PFAS. Propunerea este analizată în cadrul Agenției Europene pentru Produse Chimice (ECHA) și ar putea deveni una dintre cele mai ample restricții chimice adoptate în Europa.
În paralel, Directiva europeană privind apa potabilă a introdus limite pentru concentrațiile totale de PFAS în apa destinată consumului uman. Statele membre trebuie să monitorizeze aceste substanțe și să adopte măsuri atunci când valorile depășesc pragurile stabilite.
O problemă dificil de gestionat pe termen lung
Una dintre principalele dificultăți legate de PFAS este faptul că aceste substanțe sunt extrem de persistente. Odată ajunse în mediu, ele pot rămâne acolo timp foarte îndelungat.
Tehnologiile de filtrare pot elimina o parte dintre compuși din apă, însă procesele sunt costisitoare și nu sunt întotdeauna aplicabile la scară largă. În plus, multe instalații de tratare a apei nu au fost proiectate inițial pentru a elimina aceste substanțe.
Din acest motiv, unele strategii de politică publică se concentrează pe reducerea utilizării PFAS în industrie, pentru a preveni contaminarea viitoare.
Pe măsură ce cercetările continuă și metodele de monitorizare devin mai precise, problema PFAS devine tot mai vizibilă în dezbaterile privind calitatea apei și sănătatea publică în Europa.
