859 de urși pentru prevenție și 110 pentru intervenție. Aproape 1.000 de exemplare într-un singur an, dintr-o populație estimată între 10.419 și 12.770. Cifrele sunt scrise într-o lege care a trecut de toate obstacolele instituționale și așteaptă un singur vot.
Curtea Constituțională a respins pe 24 iunie 2026, prin Decizia 733, sesizarea președintelui Nicușor Dan asupra legii privind prevenirea și combaterea atacurilor exemplarelor de urs brun. Pe 26 august, Senatul a respins și cererea de reexaminare, cu 103 voturi pentru și 5 împotrivă. Camera Deputaților, cameră decizională, nu s-a pronunțat încă.
Traseul unei legi care nu a pierdut niciun vot
Propunerea legislativă a fost înregistrată la Senat pe 12 decembrie 2025, sub numărul L43/2026. Senatul a adoptat-o pe 18 martie 2026, cu 69 de voturi pentru, 10 împotrivă și 17 abțineri. La Camera Deputaților, unde a primit numărul PLx 218/2026, votul din 22 aprilie a fost și mai clar: 246 pentru, 4 împotrivă, 22 de abțineri.
Președintele a folosit apoi ambele pârghii pe care le are. Pe 21 mai a sesizat Curtea Constituțională. După respingerea sesizării, în august a trimis legea înapoi în Parlament, cerând reexaminarea. Senatul a închis subiectul pe 26 august, păstrând forma trimisă inițial la promulgare.
Din decembrie 2025 până în august 2026, legea nu a pierdut niciun vot. Opoziția cea mai consistentă a venit de la USR, care s-a abținut, și de la un grup de sub zece parlamentari care au votat împotrivă în fiecare cameră.
Cine a scris legea
Inițiativa aparține UDMR, iar prima susținere aparține USR. Promotorul public e Tánczos Barna, senator de Harghita și fost ministru al Mediului, care a comunicat fiecare etapă a proiectului. El a anunțat cifra de 859 de exemplare după votul din Senat și a reacționat după decizia Curții Constituționale, spunând că s-au pierdut două luni de aplicare.
Nu e primul demers al formațiunii pe acest subiect. În iulie 2024, UDMR anunța adoptarea unei legislații care reintroducea vânătoarea la urs, interzisă din 2016. Comunicatul de atunci era semnat de Csoma Botond, liderul grupului parlamentar din Camera Deputaților, de Tánczos Barna și de deputatul de Covasna Könczei Csaba. Cotele stabilite atunci erau de 426 de exemplare pentru prevenție și 55 pentru intervenție. Legea din 2026 le dublează.
Vânătoarea la urs fusese oprită în 2016, după o decizie a Ministerului Mediului. Timp de opt ani, singura formă legală de recoltare a rămas intervenția de urgență asupra exemplarelor care intrau în localități. Legea din 2024 a readus cotele preventive, iar cea din 2026 le-a dublat. Traseul e liniar și fiecare etapă a fost anunțată public înainte să se producă.
Expunerea de motive poartă aproximativ 47 de semnături, iar lista inițiatorilor cuprinde parlamentari din UDMR, PNL, PSD, AUR, SOS și alte formațiuni. UDMR a scris textul. Restul Parlamentului l-a adoptat fără să fie nevoie de negocieri publice.
În iunie 2026, Tánczos Barna a mers mai departe și a susținut scoaterea ursului brun de pe lista speciilor strict protejate la nivel european. Fără acea modificare, orice cotă anuală rămâne o derogare de la regimul de protecție, nu o vânătoare obișnuită.
Cele două cote nu înseamnă același lucru și confuzia dintre ele domină dezbaterea publică. Intervenția vizează exemplarul care a intrat deja în localitate și reprezintă un pericol imediat, în regimul stabilit prin Ordonanța de urgență 81/2021. Prevenția se aplică în fondul cinegetic, înainte ca vreun conflict să existe. Cota de 110 acoperă prima situație. Cea de 859 o acoperă pe a doua.
Trasabilitatea e al doilea punct sensibil. Legea din 2024 introdusese obligația recoltării de probe genetice pentru fiecare exemplar împușcat, tocmai pentru a putea verifica dacă animalul recoltat era cel semnalat. Un sistem de raportare în timp real, cerut de președinte, ar fi permis oprirea recoltării în momentul atingerii cotei. Fără el, verificarea se face la final, pe hârtii.
Ce a cerut președintele și ce a fost respins
Cererea de reexaminare conținea patru solicitări concrete. Prima: prioritizarea exemplarelor cu comportament conflictual documentat, pe baza datelor locale. A doua: protejarea grupurilor familiale, adică a femelelor cu pui. A treia: interzicerea vânătorii în ariile naturale protejate. A patra: un mecanism de raportare în timp real a exemplarelor recoltate.
Niciuna nu a fost preluată. Diferența dintre legea în forma actuală și varianta cerută de președinte nu stă în mărimea cotei, ci în criteriul de selecție. Textul adoptat permite recoltarea preventivă pe cotă județeană, fără condiția ca exemplarul împușcat să fi fost implicat într-un incident.
Distincția e esențială și scapă frecvent din discuția publică. Un urs care intră în gospodării și un urs care trăiește în pădure la 20 de kilometri de sat intră în aceeași cotă. Selecția rămâne la latitudinea gestionarului fondului de vânătoare.
Execuția aparține gestionarilor fondurilor cinegetice, adică asociațiilor de vânătoare care administrează suprafețele respective. Ei primesc autorizația, ei aleg exemplarul, ei raportează rezultatul. Statul stabilește cifra și verifică la final documentele, nu decizia din teren.
Legislația anterioară conținea măcar câteva filtre biologice: obligația recoltării de probe genetice, restricții privind masculii mari și femelele cu pui, cerințe de raportare. Cererea președintelui viza tocmai întărirea acestor filtre.
Pe ce cifre se sprijină cota
Expunerea de motive invocă evaluarea genetică a populației de urs brun, finalizată în 2025. Ea estimează un efectiv între 10.419 și 12.770 de exemplare, față de un nivel considerat optim de aproximativ 4.000. Habitatul adecvat e cifrat la 69.000 de kilometri pătrați.
Partea de impact social e documentată la fel de detaliat. Inițiatorii citează 26 de persoane decedate și 274 rănite în atacuri de urs, într-un interval de 20 de ani. Se adaugă peste 21 de milioane de lei plătiți ca despăgubiri pentru pagube în ultimii patru ani, 7.500 de apeluri la 112 în 2023 și 8.252 de incidente raportate între 2017 și 2022. Valoarea totală a compensațiilor invocate în document se ridică la aproximativ 3,6 milioane de euro.
Cifrele sunt reale și provin din raportări oficiale. Problema apare la pasul următor, cel care transformă efectivul în cotă.
Nivelul „optim” de 4.000 de exemplare nu are în spate un standard european obligatoriu. E o estimare de capacitate de suport, contestată de o parte a comunității științifice, care susține că un efectiv mai mare nu produce automat mai multe conflicte. Variabila care corelează cel mai bine cu atacurile nu e numărul de urși, ci accesul la hrană antropică: gunoiul menajer neprotejat, hrănirea deliberată la marginea drumurilor, culturile lăsate nerecoltate lângă pădure.
Tánczos Barna a invocat comparația cu Suedia, unde cota de prevenție reprezintă aproximativ 20% din populația estimată. Comparația ignoră o diferență de context: Suedia are un sistem de management al deșeurilor care nu lasă hrană accesibilă la marginea localităților, iar densitatea populației umane în zonele cu urs e mult mai mică.
Evaluarea genetică din 2025 e primul inventar de acest tip realizat la nivel național și rămâne cel mai solid element din tot dosarul. Ea spune câți urși sunt. Nu spune câți ar trebui să fie, pentru că aceea e o decizie politică, nu o măsurătoare.
România a lansat în iulie strategia pentru biodiversitate 2026-2030, finanțată prin PNRR, care asumă obiective de conservare pentru speciile protejate. Cele două documente merg în direcții diferite și au fost produse la două luni distanță.
Ce urmează, la București și la Bruxelles
La București, mai e un singur pas. După votul Camerei Deputaților, președintele e obligat să promulge. O lege reexaminată și readoptată nu mai poate fi retrimisă în Parlament, iar Curtea Constituțională s-a pronunțat deja.
La Bruxelles, dosarul abia începe. Ursul brun e specie de interes comunitar, protejată prin Directiva Habitate. Directiva permite derogări, dar le condiționează: trebuie să nu existe o alternativă satisfăcătoare, iar derogarea nu trebuie să afecteze menținerea populației într-o stare de conservare favorabilă.
Aici e vulnerabilitatea juridică a legii. O cotă anuală fixă, stabilită prin act normativ pentru tot teritoriul, e greu de apărat ca derogare individuală justificată caz cu caz. Comisia Europeană a deschis proceduri de infringement împotriva altor state membre pentru exact acest tip de construcție.
În paralel, Ministerul Mediului pregătește modificări la Legea vânătorii. Asociația Generală a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi a reacționat dur public împotriva ministrului Diana Buzoianu. Cele două dosare sunt separate juridic, dar se suprapun pe aceiași actori și pe aceleași fonduri cinegetice.
Directiva impune și o obligație de raportare. La fiecare șase ani, statele membre transmit Comisiei starea de conservare a speciilor de interes comunitar de pe teritoriul lor. România a raportat constant ursul brun ca specie în stare favorabilă, folosind acest argument pentru a justifica recoltarea. Același argument poate funcționa invers: o cotă care ar deteriora starea de conservare ar contrazice propriile raportări ale țării și ar deveni, la următorul ciclu, o probă împotriva ei.
Există și un precedent intern care merită urmărit. Presa a documentat că printre parlamentarii care decid cotele se află vânători cu permis. Nimeni nu a publicat până acum o listă a semnatarilor legii care dețin această calitate, deși informația e obținută printr-o simplă cerere de interes public.
Parlamentul a votat de trei ori aceeași cifră. Nimeni nu a votat vreodată asupra cauzelor care aduc urșii în sate. Bruxelles-ul nu s-a pronunțat încă niciodată.
