Zăpada proaspătă de pe munte pare unul dintre cele mai curate lucruri din natură. Dar un strat alb, depus departe de șosele și localități, poate conține particule provenite din haine, ambalaje și alte produse din plastic. Microplasticele din zăpadă au fost identificate în toate cele șapte locații monitorizate de cercetătorii americani în munții Sierra Nevada, inclusiv în zone accesibile numai cu schiurile.
În timpul furtunilor, depunerile au ajuns la 3.200 de particule pe metru pătrat pe zi în locațiile izolate și la 7.500 de particule într-o zonă turistică. Măsurătorile realizate de University of California, Riverside, arată cum ninsoarea poate transporta poluarea atmosferică până în ecosisteme aparent neatinse de activitatea umană.
Microplasticele din zăpadă ajung și în locuri fără drumuri
În Sierra Nevada, cercetătorii au colectat probe din șapte locații, unele atât de izolate încât nu puteau fi atinse cu automobilul sau pe jos.
Aleksandra Karapetrova, toxicolog la University of California, Riverside, a utilizat inclusiv instalații de transport pe cablu și schiuri pentru a ajunge la punctele de monitorizare.
Echipa a urmărit particulele depuse în timpul furtunilor de zăpadă și a comparat rezultatele cu depunerile din perioadele fără precipitații.
În zonele izolate, valorile au variat între 270 și 3.200 de particule de plastic pe metru pătrat pe zi. În stațiunea Mammoth Mountain, intervalul a fost de 2.600–7.500 de particule.
La această din urmă locație, nivelul poluării a fost aproximativ de trei ori mai mare decât în zonele îndepărtate. Activitatea umană locală și cantitatea mai mare de zăpadă ar putea contribui la diferență.
Cifrele reprezintă fluxuri de depunere în condițiile măsurate, nu concentrația permanentă a microplasticelor din întreaga zăpadă montană.
Chiar și valorile mari corespund unor mase relativ reduse. La nivelul maxim estimat, depunerea pe o suprafață de un acru ar însuma aproximativ 1,5 grame de plastic într-o zi.
Cum transportă furtunile plasticul pe distanțe mari
Particulele pot ajunge în atmosferă prin uzura materialelor sintetice, fragmentarea ambalajelor, textile, praf urban și alte activități cotidiene.
Fibrele desprinse din haine pot fi eliberate în aer inclusiv prin ventilația uscătoarelor. Vântul poate ridica de pe sol fragmente deja depuse și le poate transporta din nou.
În timpul formării și căderii precipitațiilor, fulgii interceptează particulele suspendate. Acest proces favorizează eliminarea lor din atmosferă și transferul către sol.
Măsurătorile microplasticelor transportate de ninsoare au indicat depuneri mai mari în timpul furtunilor decât în perioadele uscate.
Modelele meteorologice au urmărit traseul maselor de aer care au alimentat episoadele analizate. Multe dintre acestea trecuseră peste comitatele Fresno și Madera, din California.
Zona agricolă și urbanizată Central Valley ar putea reprezenta una dintre sursele particulelor. Dar traiectoria aerului nu dovedește originea exactă a fiecărui fragment.
Nu poate fi exclus nici transportul pe distanțe mai mari. Atmosfera funcționează ca o cale de circulație pentru materiale care, odată ajunse în munți, pot rămâne temporar în zăpadă.
Ce fel de plastic a fost găsit în fulgii de zăpadă
Identificarea particulelor nu s-a bazat exclusiv pe aspectul lor microscopic. Echipa a utilizat spectroscopia în infraroșu pentru examinarea semnăturilor chimice.
Această metodă permite diferențierea unor materiale plastice de fragmentele naturale provenite din sol sau vegetație.
Printre polimerii identificați frecvent s-au numărat polietilena, polipropilena și poliesterul PET. Materialele sunt utilizate în ambalaje, textile și numeroase produse de consum.
Au fost detectați și derivați ai celulozei, materiale modificate chimic și utilizate industrial. Aceștia nu trebuie confundați automat cu polimerii plastici sintetici.
Întrebarea esențială este dacă zăpada contaminată înseamnă automat apă potabilă periculoasă. Nu. Cercetarea nu a determinat cantitatea de particule care ajunge efectiv în apa de băut și nu a evaluat efectele medicale ale expunerii.
Detectarea microplasticelor demonstrează prezența lor, nu toxicitatea unei anumite concentrații. Pentru estimarea riscului sunt necesare informații despre dimensiuni, compoziție, cantitate și expunerea reală.
Totuși, transferul particulelor din atmosferă către zăpadă indică o cale suplimentară prin care poluarea poate pătrunde în sistemele naturale de apă.
De ce contează descoperirea pentru Carpați și apa din România
Carpații colectează precipitații care alimentează izvoare, râuri și acumulări utilizate pentru consum, agricultură și producerea energiei.
Mecanismul identificat în Sierra Nevada poate funcționa și în munții europeni. Asta nu înseamnă că nivelurile măsurate în California sunt identice cu cele din România.
Nu există în această cercetare date despre cantitatea de microplastic depusă în Bucegi, Făgăraș sau Retezat.
Problema are însă continuitate între medii. Microplasticele pot ajunge inclusiv în apele subterane, iar transportul atmosferic arată că sursele de contaminare nu trebuie căutate exclusiv lângă cursurile de apă.
O monitorizare relevantă pentru România ar trebui să distingă depunerile din timpul ninsorilor de cele produse pe vreme uscată. Ar fi necesară și identificarea chimică a particulelor, nu doar numărarea fragmentelor vizibile.
Topirea zăpezii poate mobiliza materialele acumulate, dar proporția care ajunge în râuri depinde de sol, scurgere și condițiile locale.
Pe un versant izolat, lipsa drumurilor și a clădirilor nu mai garantează absența poluării. Zăpada poate acoperi urmele oamenilor de pe munte, dar poate aduce cu ea urmele oamenilor aflați la sute de kilometri distanță.
