Cercetătorii au efectuat un studiul asupra țesutului stomacal al păsărilor marine și au întâlnit o nouă afecțiune, pe care au numit-o „plasticoză”, potrivit IFL Science.
Aceasta nu este imediat fatală, dar amenință capacitatea păsărilor de a obține nutrienții de care au nevoie pentru a crește și, în cele din urmă, pentru a supraviețui. Potrivit unor cercetări, cantitatea de plastic din oceane va depăși cantitatea de pește până în 2050.
Dr. Alex Bond. de la Muzeul de Istorie Naturală din Regatul Unit, este coautor al studiului care a analizat efectele asupra țesutului stomacal al păsărilor sălbatice. El spune că o astfel de cercetare nu a mai fost făcută până acum. Rezultatele sunt publicate în Journal of Hazardous Materials.
Plasticoza, descoperită de cercetători
Cercetătorii au descoperit afecțiunea în timp ce studiau o specie de pufin de pe insula Lord Howe. Aceasta are o populație sub 400 de locuitori și e situată la 600 de kilometri de Australia. Practic, insula se află departe de sursele majore de poluare cu plastic. În plus, insula e cunoscută pentru poveștile de succes în domeniul mediului. O specie pe cale de dispariție a fost salvată acolo printr-un efort concertat al mai multor factori.
Totuși, nicio parte a oceanelor nu este protejată de plastic în prezent. Echipa a descoperit că plasticul cauzează cicatrici majore ale proventriculus, prima cameră digestivă al pufinului.
Deși Bond și coautorii sunt primii care descriu plasticoza, progresia și efectele acesteia sunt familiare atât din cauza bolilor umane, cât și a celor animale. Plasticul inflamează mucoasa stomacului, care formează ca rezultat țesut cicatricial.
În timp ce organismul uman se adaptează ușor la inflamația temporară, vertebratele rareori fac față atât de bine unor asemenea probleme. Cicatricele repetate pe același loc duce la boală fibrotică, care dăunează flexibilității țesutului și capacității stomacului de a digera alimentele. Consecințele sunt cele mai grave la păsările tinere, al căror stomac nu e dezvoltat în totalitate.
„Glandele tubulare, care secretă compuși digestivi, sunt poate cel mai bun exemplu al impactului plasticozei”, a explicat Bond.
„Când plasticul este consumat, aceste glande devin treptat mai stânjenite până când își pierd structura”, a mai spus el.
Glandele joacă un rol important în sistemul imunitar al păsărilor, precum și capacitatea de a absorbi vitamine.
Autorii au descoperit anterior că păsările cu mai multe articole din plastic aveau mai multe șanse de a nu fi dezvoltate.
Problema afectează multe specii de păsări
Multe păsări ingerează în mod deliberat pietre pentru a ajuta la procesul de curățare. Pufinii consumă piatră ponce, posibil din același motiv. Numai piatra ponce nu le dăunează sistemului digestiv, dar pare să exacerbeze riscul de a forma cicatrici prin distrugerea plasticului.
În plus, cercetătorii au descoperit microplastic în splina și rinichii păsărilor și se tem că ar putea deteriora și plămânii.
