Un nou studiu arată că stresul unui tată lasă urme de durată asupra spermei sale, influențând dezvoltarea urmașilor.
Această cercetare, publicată în revista Molecular Psychiatry, explorează domeniul epigeneticii, care analizează modul în care factorii de mediu pot modifica expresia genelor fără a schimba secvența ADN-ului.
Aceste modificări epigenetice acționează ca niște ”comutatoare moleculare”, activând sau dezactivând gene și influențând diverse procese biologice.
Cercetătorii au analizat probe de spermă de la 58 de bărbați, majoritatea având între 30 și 40 de ani
Studiul a descoperit că bărbații care au raportat niveluri ridicate de stres în copilărie prezentau profiluri epigenetice diferite în sperma lor comparativ cu cei care au avut un stres mai redus.
Aceste diferențe s-au menținut chiar și după luarea în calcul a altor factori, precum fumatul și consumul de alcool, ceea ce sugerează că experiențele din copilărie pot lăsa urme epigenetice de lungă durată.
Cercetătorii au identificat și variații într-o moleculă mică de ARN non-codant, anterior asociată cu dezvoltarea creierului la șoareci, precum și modificări ale metilării ADN-ului în apropierea unor gene implicate în dezvoltarea timpurie a creierului.
Stresul din copilărie ar putea lăsa urme epigenetice, dar cercetarea este încă la început
Deși aceste descoperiri sugerează o posibilă legătură între stresul din copilărie și modificările epigenetice din spermă care ar putea influența dezvoltarea urmașilor, este important de subliniat că cercetarea este încă preliminară.
Nu s-a confirmat încă dacă aceste schimbări epigenetice se transmit copiilor sau ce impact final ar putea avea.
Astfel, sunt necesare studii suplimentare pentru a determina în ce măsură aceste modificări pot afecta sănătatea și dezvoltarea generațiilor viitoare.
