Norvegia este adesea numită „cea mai mare baterie a Europei”. Țara nordică produce aproximativ 88% din electricitate prin hidroenergie. Dispune de peste 1.100 de rezervoare și exportă curent electric în Marea Britanie, Germania și Olanda prin cabluri submarine. Însă iarna 2025–2026 a fost cea mai uscată din ultimele două decenii. Lipsa zăpezii a provocat o criză energie hidro Norvegia cu efecte care se resimt deja în întreaga Europă.
Munții fără zăpadă și barajele pe jumătate goale
În sudul Norvegiei, unde se concentrează cea mai mare parte a capacității hidroelectrice, peisajul de la sfârșitul iernii a arătat complet diferit față de normal. Iarna rece, dar extrem de uscată, a fost cauzată de un sistem persistent de presiune înaltă lângă Groenlanda. Acest sistem a blocat curenții umezi din Atlantic și a redus dramatic precipitațiile. Rezervele de zăpadă au scăzut la cele mai mici niveluri din ultimii 20 de ani.
Tuomo Saloranta, hidrolog la Directoratul Norvegian pentru Resurse de Apă și Energie, a estimat deficitul la aproximativ 25 de terawați-oră. Această cifră este echivalentă cu aproape o cincime din producția totală de hidroenergie a Norvegiei de anul trecut. La barajul Vatndals, unul dintre cele mai mari din sud, hidrologul Sverre Eikeland a constatat că nivelul apei se află cu mult sub valorile normale pentru această perioadă.
Exporturile în scădere, prețurile în creștere
Criza energie hidro Norvegia a redus deja exporturile de electricitate către Marea Britanie și Germania. Prețurile nordice ale energiei au crescut semnificativ. Într-un context în care Europa se confruntă și cu scumpirea petrolului din cauza conflictului din Iran, pierderea unei surse majore de energie curată adaugă un strat suplimentar de presiune pe piețele energetice continentale.
Norvegia a devenit exportator net de energie în fiecare zi a anului 2025, performanță pe care nicio altă țară europeană nu a egalat-o. Aproximativ 15% din producția hidroelectrică a fost vândută vecinilor. Cu toate acestea, reducerea nivelului rezervoarelor pune sub semnul întrebării capacitatea țării de a menține acest ritm. Rezervoarele din zona de preț NO2, care alimentează cablurile către Marea Britanie și Germania, sunt la 67% din capacitate. Acest nivel este cu 17 puncte procentuale sub cel de acum un an.
Hidroenergia — putere și vulnerabilitate în același timp
Norvegia deține jumătate din capacitatea europeană de stocare a apei în rezervoare. Peste 75% din capacitatea sa de producție este flexibilă. Aceasta înseamnă că centralele pot crește sau reduce producția rapid, în funcție de cerere. Această flexibilitate face din Norvegia un partener energetic indispensabil pentru Europa.
Însă criza energie hidro Norvegia din 2026 expune vulnerabilitatea fundamentală a acestui sistem. Hidroenergia depinde de un ciclu natural al precipitațiilor și al topirii zăpezii. Atunci când iarna nu aduce zăpadă, primăvara nu aduce apă. Rezervoarele nu se mai umple. Producția scade. Prețurile cresc.
Relevanța pentru România și pentru Europa
România produce și ea o parte semnificativă din electricitate prin hidroenergie. Sistemul românesc depinde de precipitații și de nivelul râurilor, la fel ca cel norvegian. Ceea ce se întâmplă în Norvegia funcționează ca un avertisment direct. Schimbările climatice nu afectează doar zonele calde și uscate. Ele perturbă și regiunile nordice, considerate până de curând stabile din punct de vedere hidrologic.
Europa se confruntă simultan cu o criză energetică amplificată de conflicte geopolitice și cu o criză climatică care reduce disponibilitatea energiei curate. Acestea nu sunt probleme separate. Sunt fațete ale aceleiași vulnerabilități sistemice. Iarna fără zăpadă din Norvegia demonstrează că tranziția energetică nu înseamnă doar construirea de noi capacități. Înseamnă și adaptarea la un climat care nu mai respectă tiparele istorice.
