Plasticul de pe plaje poate fi acum văzut din spațiu. O nouă tehnică de fotografie spațială le permite cercetătorilor să identifice modul în care nisipul, apla și plasticul reflectă lumina, potrivit IFL Science.
În ultimii ani, mari cantități de plastic s-au acumulat inclusiv în zonele izolate și slab populate. Se estimează că aproximativ 19-23 de milioane de tone de plastic intră în mare anual. Cantitatea are șanse ridicate să se dubleze până în 2030.
„Plasticul poate fi confundat cu hrană. Animalele mari se agață de el, iar cele mai mici, cum ar fi crabii, rămân prinse în obiecte precum recipientele de plastic”, a explicat autorul principal al studiului, Dr. Jenna Guffogg, de la Universitatea RMIT.
„Plajele izolate au unele dintre cele mai mari densități înregistrate de plastic din lume. De asemenea, observăm o creștere a volumelor de plastic și unelte de pescuit abandonate pe țărmurile îndepărtate din nordul Australiei”, a adăugat ea.
Dacă plasticul nu este curățat, în cele din urmă se fragmentează. Așa apar microplaticul și nanoplasticul, care sunt mult mai dăunătoare.
Plasticul de pe plaje poate fi văzut acum inclusiv din spațiu
Tehnologiile satelitare pot de mai mult timp să urmărească plasticul care plutește în orașele lumii. Până în prezent, tehnologia nu avea însă capacitatea să observe și plasticul de pe plaje. Noua dezvoltare le permite acum oamenilor de știință să facă distincția între plastic, nisip și apă. Plasticul de pe plaje poate fi identificat mult mai ușor, iar eforturile de curățare pot fi mult mai eficiente.
Guffogg și colegii săi au dezvoltat indicele Beached Plastic Debris Index (BPDI). Acesta este în esență o formulă matematică care evaluează modelele de lumină reflectată captată de sateliți în timp ce trec pe deasupra unei zone. Acest lucru le permite să identifice cele mai interesante aspecte ale unei imagini.
Cum a fost testată eficiența tehnologiei
Oamenii de știință au plasat 14 ținte din plastic pe o plajă din sudul Gippsland, Victoria. Aceste ținte erau fabricate din diferite tipuri de plastic. Totodată, erau mai mici decât dimensiunea pixelilor satelitului.
Imaginile BPDI au fost comparate cu trei indici existenți. Unul conceput pentru a găsi plastic în apă și doi pentru a găsi plastic pe uscat. În fiecare caz, indicii existenți s-au luptat să diferențieze plasticul de pe plaje sau au întâmpinat erori de clasificare în care au confundat umbra și apa cu materiale plastice. Cu toate acestea, nu a fost cazul BPDI, care s-a dovedit a fi o procedură deosebit de eficientă.
„Acest lucru este incredibil de interesant, deoarece până acum nu am avut un instrument pentru detectarea materialelor plastice în mediile de coastă din spațiu”, a adăugat coautorul studiului, dr. Mariela Soto-Berelov.
Detectarea resturilor de plastic este un pas important în planificarea operațiunilor de curățare.
Los satélites ya pueden detectar basura plástica en las playas https://t.co/n4txSkHud0 pic.twitter.com/XKHZpDdaQV
— Hipertextual (@Hipertextual) November 5, 2024
