Astăzi, Sahara este cel mai mare deșert cald de pe Pământ, acoperind aproximativ 9 milioane de kilometri pătrați în nordul Africii. Cu temperaturi extreme, precipitații aproape inexistente și dune uriașe de nisip, regiunea pare un mediu complet ostil vieții. Cu toate acestea, în urmă cu doar câteva mii de ani, peisajul Saharei era radical diferit.
Cercetările geologice și climatice arată că, între aproximativ 11.000 și 5.000 de ani în urmă, Sahara a trecut printr-o perioadă cunoscută sub numele de „Perioada Africană Umedă”. În acel interval, clima regiunii era mult mai umedă decât în prezent. Musonii africani ajungeau mult mai departe spre nord, aducând ploi regulate care transformau deșertul într-un peisaj verde.
Analizele sedimentelor, fosilelor și picturilor rupestre descoperite în mai multe zone ale Saharei indică existența unor lacuri uriașe, râuri permanente și ecosisteme bogate. În jurul acestor ape trăiau hipopotami, crocodili, elefanți și antilope, iar comunitățile umane practicau pescuitul și păstoritul. Unele dintre lacuri erau atât de mari încât se apropiau ca dimensiune de Marea Caspică.
Una dintre cele mai impresionante dovezi ale acestei Sahare verzi este fostul mega-lac Mega-Chad, care în anumite perioade a acoperit o suprafață de peste 350.000 de kilometri pătrați. Urmele sale sunt încă vizibile în structura geologică a bazinului lacului Ciad din prezent.
Schimbarea climatică naturală a planetei a modificat însă treptat circulația atmosferică. Musonii s-au retras spre sud, precipitațiile au scăzut, iar vegetația a dispărut treptat. În câteva milenii, regiunea s-a transformat în deșertul pe care îl cunoaștem astăzi.
Cercetătorii consideră că Sahara ar putea deveni din nou mai verde în viitor, deoarece aceste cicluri climatice apar periodic la scară geologică. Totuși, în prezent, schimbările climatice provocate de activitatea umană complică aceste procese naturale și fac mult mai dificilă estimarea evoluției viitoare a regiunii.
