Dacă ai încerca să alergi cât de repede poți, cel mai probabil ai atinge undeva între 20 și 25 de kilometri pe oră. Un sprinter profesionist depășește cu ușurință 35 km/h. Însă recordul absolut al vitezei umane aparține jamaicanului Usain Bolt, care a atins 44,72 km/h în timpul finalei de 100 de metri de la Campionatele Mondiale de Atletism din Berlin, în august 2009.
Această viteză maximă a fost măsurată între metrii 60 și 80 ai cursei, segmentul în care corpul sprinterului atinge apogeul biomecanic al accelerației. Bolt a terminat cursa în 9,58 secunde, un record mondial care rezistă și astăzi. Viteza sa medie pe întreaga distanță a fost de 37,58 km/h, însă viteza de vârf a depășit cu mult această medie.
Pentru a pune lucrurile în perspectivă, un cal la galop atinge între 55 și 70 km/h, iar un urs grizzly poate alerga cu aproximativ 56 km/h. Bolt se apropie de aceste praguri mai mult decât orice alt om din istoria măsurătorilor atletice. De altfel, cercetătorii belgieni de la Universitatea din Louvain au folosit tehnologie laser în 2011 pentru a analiza biomecanica lui Bolt și au descoperit ceva paradoxal. Cu o înălțime de 1,96 metri, Bolt nu corespunde profilului clasic al sprinterului, care este compact și musculos. Teoretic, corpul său ar trebui să fie un dezavantaj în accelerarea rapidă, iar pasul său lung ar trebui să-l încetinească la start. Și totuși, Bolt a transformat exact aceste caracteristici într-un avantaj fără precedent.
Există estimări științifice conform cărora limita teoretică a vitezei umane ar putea fi de aproximativ 65 km/h, pe baza capacității maxime de contracție musculară. Totuși, niciun om nu a demonstrat încă acest potențial, iar Bolt rămâne cel mai aproape de acest prag.
