În toamna anului 2018, malurile râului Rin, lângă orașul Köln, semănau cu un deșert de piatră. Apa se retrăsese, forțând barjele să-și reducă încărcătura sau să rămână cu totul în port. Benzinăriile au început să rămână fără combustibil. Vinovatul: seceta și căldura, care au făcut ca cea mai importantă cale navigabilă interioară din Europa să se usuce. Cu toate acestea, situația, oricât de rea ar fi fost, ar fi putut fi mult mai rea fără apa suplimentară provenită din topirea ghețarilor din Alpi. Doar că odată ce aceștia se vor topi, nu va mai exista surplus de apă. Aproximativ 80% din traficul de marfă pe căile navigabile interioare ale Germaniei circulă de-a lungul Rinului. 182,5 milioane de tone de mărfuri sunt transportate în fiecare an. Pe Rinul de Jos, aproape 200.000 de șlepuri se deplasează în sus și în jos pe apa râului anual. Până acum, industriile de-a lungul Rinului s-au bazat pe fluviu. Potrivit Institutului Federal de Hidrologie, secetele extreme precum cea din 2018 apar de obicei la fiecare 20 până la 60 de ani.
Apa Rinului, esențială pentru economia Germaniei
Iar impactul asupra capacității de transport a Rinului va fi inițial limitat. Acest lucru se datorează faptului că se preconizează că apa de topire glaciară va compensa consecințele secetei. Dar lucrurile riscă să se înrăutățească după aceea, când ghețarii se topesc complet. Până în 2100, până la 90% din ghețarii alpini ar putea dispărea. Și ar provoca o scădere a capacității de transport a Rinului cu aproape 25%. Industriile situate de-a lungul Rinului vor trebui să se adapteze la fluctuațiile nivelului apei. Ceea ce face ca transportul pe apa, vara să fie probabil mai scump, deoarece navele vor fi forțate să călătorească cu încărcături reduse. Veștile nu sunt deloc îmbucurătoare, mai ales că în Alpi temperaturile sunt deja cu 2 grade mai mari. Și pentru că ghețarii se formează la mare altitudine, acest fenomen accelerează topirea lor. Christoph Mayer, un glaciolog, spune că situația scapă de sub control.
