Banana a devenit aproape mascota potasiului. În realitate, mineralul se găsește în cartofi, leguminoase, legume, fructe, lactate, carne și pește. Mai important, deficitul de potasiu la un adult sănătos nu apare de obicei pentru că a uitat câteva zile să mănânce banane.
Potasiul este al treilea element al seriei pentru că lucrează împreună cu sodiul, dar într-un spațiu diferit. Cea mai mare parte se află în interiorul celulelor. Diferența dintre concentrația de potasiu din interior și exterior creează o parte din „bateria” electrică folosită de nervi și mușchi.
Inima este unul dintre mușchii care depind de acest echilibru. De aceea, potasiul foarte scăzut sau foarte ridicat poate modifica ritmul cardiac.
La ce ajută potasiul în organism
Potasiul participă la transmiterea impulsurilor nervoase, contracția musculară, reglarea volumului din interiorul celulelor și funcția renală.
Fișa pentru profesioniști a NIH privind potasiul arată că în corpul unui adult de aproximativ 79 de kilograme există în jur de 140 de grame de potasiu. Aproape tot este ținut în interiorul celulelor.
Concentrația din celule este de aproximativ 30 de ori mai mare decât cea din lichidul extracelular. Diferența este menținută activ de pompa sodiu-potasiu, una dintre piesele fundamentale ale fiziologiei celulare.
Organismul absoarbe cea mai mare parte a potasiului alimentar, iar rinichii decid cât trebuie eliminat. Într-o persoană cu funcție renală normală, excesul alimentar este de regulă gestionat eficient.
Cum se pierde potasiul și cât contează transpirația
Prin transpirație se pierde și potasiu, dar în cantități mult mai mici decât sodiu. La majoritatea oamenilor, căldura singură nu este cauza principală a hipokaliemiei.
Diareea și vărsăturile sunt cauze mult mai importante. Potasiul se poate pierde și prin rinichi, mai ales sub efectul unor diuretice folosite pentru hipertensiune și boli cardiace.
Abuzul de laxative, anumite boli hormonale și unele medicamente pot produce același efect. Magneziul scăzut poate agrava situația, deoarece favorizează pierderea renală de potasiu.
NHS clasifică valorile sub 3,5 mmol/L drept hipokaliemie. Formele ușoare pot să nu producă simptome. La valori mai mici pot apărea slăbiciune, letargie, constipație și aritmii.
La niveluri foarte scăzute, poate fi afectată inclusiv musculatura respiratorie. Aici nu mai vorbim despre „ce aliment ar trebui să mănânc”, ci despre tratament medical.
Trebuie să iei potasiu după 50 de ani?
Nu există o regulă medicală conform căreia oamenii trebuie să înceapă suplimente cu potasiu după 50 de ani. Necesarul alimentar nu se schimbă brusc în ziua unei aniversări.
Ce se schimbă este contextul. Odată cu vârsta crește frecvența hipertensiunii, bolilor cardiace, diabetului și problemelor renale. Apar și tratamentele care pot coborî sau ridica potasiul.
Diureticele de ansă și unele tiazide pot crește eliminarea potasiului. În direcția opusă, spironolactona, inhibitorii enzimei de conversie și alte medicamente pot favoriza acumularea lui.
Rinichiul devine astfel decisiv. Dacă funcția renală este redusă, suplimentele și chiar înlocuitorii de sare pe bază de clorură de potasiu pot ridica nivelul prea mult.
StireaVerde a urmărit deja cum căldura schimbă efortul fizic și necesarul de hidratare. Pentru sportivi și muncitori, pierderile pot crește. Pentru persoana de 60 de ani aflată pe tratament, medicamentele și rinichii pot conta mai mult decât transpirația.
După 50 de ani nu apare o obligație de a lua potasiu. Apare mai degrabă obligația de a nu-l lua după ureche.
Cum refacem potasiul fără să transformăm alimentația în farmacie
Sursele alimentare sunt numeroase: cartofi, linte, fasole, spanac, roșii, avocado, fructe uscate, banane, iaurt, lapte, pește și carne.
Pentru persoanele sănătoase, o alimentație variată este prima metodă de menținere a aportului. Hipokaliemia clinică are nevoie însă de identificarea cauzei. Dacă problema este un diuretic, diareea sau o boală hormonală, banana nu repară mecanismul.
Suplimentele sunt folosite când analizele și situația clinică le justifică. În formele severe, potasiul poate fi administrat sub supraveghere medicală, deoarece corectarea necesită control atent.
Și excesul are consecințe. Hiperpotasemia poate produce slăbiciune, palpitații și aritmii amenințătoare de viață, uneori fără simptome evidente înainte.
Potasiul deschide și articolul următor. Când nivelul de magneziu este prea mic, corectarea potasiului poate deveni dificilă. Mineralele nu lucrează în compartimente editoriale; fiziologia le leagă între ele.
Potasiul este o parte din electricitatea inimii. Tocmai de aceea, suplimentul nu trebuie tratat ca o vitamină banală luată „pentru energie”.
