Țăranii români erau oameni săraci, dar alimentele pe care le mâncau, deși nu foarte bogate în nutrienți, erau mult mai sănătoase decât cele pe care le consumăm în ziua de azi.
De-a lungul ultimelor decenii, globalizarea a adus schimbări semnificative în modul de alimentație.
În lucrarea sa din 1895, ”Igiena țăranului român”, dr. Gheorghe Crăiniceanu dedică un capitol alimentației țăranului român, menționând că hrana era pregătită în casă și consumată în aceeași zi sau în următoarele două zile.
Care era alimentația țăranului român și de ce familiile trebuiau să mânânce alimente de calitate inferioară
În acea perioadă, aditivii alimentari, grăsimile artificiale, îndulcitorii și zaharurile rafinate nu erau utilizate în preparate.
Din necesitate, țăranii vindeau produsele cele mai bune, păstrând pentru ei alimentele de calitate inferioară.
Mămăliga era mult mai răspândită decât pâinea, datorită faptului că era mai ușor de preparat, iar pâinea de grâu era rezervată pentru momente speciale, se arată în studiul publicat de Click.
Pe atunci, se consumau frecvent alimente care astăzi sunt mai puțin populare, precum știrul, podbalul, frunzele de sfeclă, hrișca, meiul, bobul, uleiul de cânepă și jufa (julfă).
Oamenii din mediile rurale mâncau mămăligă chiar și de trei ori pe zi, iar carnea era un lux. De asemenea, postul era o practică obișnuită
Carnea era un lux rar, deoarece mulți țărani o vindeau pentru a-și permite alte necesități pe care nu le puteau produce singuri.
Chiar și cei mai înstăriți săteni evitau consumul de carne, considerând că și strămoșii lor s-au hrănit în același mod.
Postul era o practică obișnuită ce ducea la reducerea consumului de alimente. Cu toate acestea, dr. Gheorghe Crăiniceanu notează că perioadele prelungite de post, în special Postul Mare, contribuiau la malnutriția în rândul populației rurale.
Cârciumarul satului trăia mai bine decât restul comunității
În județul Roman, acesta vindea lapte, ouă și brânză la târg pentru a-și procura alte bunuri necesare, obținând adesea un profit considerabil.
Obezitatea era practic necunoscută atât printre oameni, cât și printre animalele domestice, deoarece consumul alimentar era limitat, iar activitatea fizică intensă, mai ales în munca de pe câmp.
Medicii vremii erau îngrijorați de obiceiul țăranilor de a consuma porumb stricat, ceea ce se credea că ar contribui la apariția unei boli serioase numită pelagră, mai scrie sursa citată.
