Omenirea ar putea opri complet emisiile de dioxid de carbon, iar unele regiuni ale planetei ar putea continua să treacă prin transformări climatice majore. În Arctica, un asemenea scenariu ar putea produce chiar o răcire puternică, în timp ce temperatura medie globală s-ar stabiliza.
Răcirea Arcticii după oprirea emisiilor de CO₂ apare într-o simulare climatică realizată de specialiști ai Universității Columbia. În condițiile unei acumulări foarte mari de emisii, temperaturile arctice au scăzut cu 2–3°C în următorul secol. Mecanismul identificat este slăbirea severă a circulației oceanice din Atlantic, nu dispariția încălzirii globale.
De ce ar putea începe răcirea Arcticii după decenii de încălzire
Arctica se încălzește de peste trei ori mai rapid decât media globală. Fenomenul afectează întinderea gheții marine, ecosistemele și schimburile de energie dintre ocean și atmosferă.
În mod obișnuit, reducerea emisiilor este asociată cu încetinirea încălzirii. Oprirea emisiilor nete de CO₂ reprezintă condiția fundamentală pentru stabilizarea pe termen lung a temperaturii medii globale.
Dar stabilizarea temperaturii mondiale nu garantează că fiecare regiune va avea aceeași evoluție.
Analiza publicată în Communications Earth & Environment a utilizat un model climatic global pentru a simula oprirea instantanee a emisiilor după acumularea unor cantități diferite de carbon.
Au fost analizate scenarii cu emisii cumulative între 800 și 2.000 de petagrame de carbon, utilizând ansambluri de câte șase simulări.
Atunci când emisiile au fost oprite înaintea acumulării unor cantități foarte mari, Arctica a continuat să se încălzească ușor sau a intrat într-o etapă de stabilizare.
În scenariile cu emisii cumulative care depășeau aproximativ 1.700 de petagrame de carbon, modelul a produs un rezultat diferit: răcire arctică și extinderea gheții marine.
Acest prag aparține modelului utilizat. Nu reprezintă o limită universală confirmată prin observații și nici o predicție că fenomenul se va produce inevitabil.
Circulația Atlanticului poate schimba radical clima regională
Explicația se află în Atlantic, unde un sistem complex de curenți transportă căldură dinspre latitudinile joase către nord.
Acest sistem este cunoscut sub denumirea de Circulația Meridională de Răsturnare a Atlanticului, prescurtat AMOC.
El contribuie la redistribuirea căldurii în ocean și influențează condițiile climatice din Atlanticul de Nord și regiunile învecinate.
În simulările cu emisii cumulative foarte ridicate, AMOC a suferit o slăbire severă, apropiată de colaps.
Transportul oceanic al căldurii către nord s-a redus considerabil. Această schimbare a favorizat scăderea temperaturilor arctice și extinderea gheții marine.
Gheața reflectă o proporție mai mare din radiația solară decât apa oceanică. Extinderea suprafeței înghețate poate amplifica răcirea printr-un mecanism cunoscut drept feedback al albedoului.
De ce este importantă această descoperire?
Pentru că sistemul climatic nu răspunde întotdeauna liniar la modificarea emisiilor. Unele componente pot continua să se transforme după stabilizarea temperaturii medii globale.
Un dezechilibru al circulației oceanice poate produce efecte regionale semnificative, chiar dacă principalul factor care a determinat încălzirea inițială este eliminat.
Răcirea simulată nu înseamnă sfârșitul încălzirii globale
Interpretarea rezultatelor necesită separarea a două fenomene diferite: evoluția temperaturii medii globale și schimbările regionale provocate de circulația oceanică.
În simulări, temperatura globală s-a stabilizat după oprirea emisiilor. În același timp, Arctica a înregistrat transformări suplimentare.
Prin urmare, răcirea observată în model nu constituie o dovadă că încălzirea globală se inversează automat.
Nici nu reprezintă o confirmare a începerii unei noi ere glaciare.
Cercetarea indică un posibil comportament neliniar al sistemului climatic, asociat întârzierii reducerii emisiilor și depășirii obiectivului climatic de 2°C.
Temperaturile arctice au scăzut cu 2–3°C pe parcursul secolului ulterior opririi emisiilor, în scenariile care au produs slăbirea majoră a AMOC.
Această evoluție nu trebuie confundată cu o răcire instantanee de trei grade sau cu o prognoză pentru următorii ani.
Există și o limitare metodologică majoră. Rezultatele provin dintr-un model climatic, iar incertitudinile privind răspunsul real al AMOC rămân importante.
Autorii nu stabilesc data unui eventual colaps și nu demonstrează că acesta este inevitabil.
Valoarea cercetării constă în identificarea unui mecanism posibil și în evidențierea consecințelor întârzierii măsurilor climatice.
Ce ar putea însemna schimbările din Atlantic pentru Europa și România
Circulația Atlanticului influențează clima europeană prin transportul oceanic de căldură și interacțiunea cu circulația atmosferică.
O slăbire majoră a AMOC ar putea modifica distribuția regională a temperaturilor și unele tipare atmosferice.
Totuși, cercetarea Universității Columbia nu oferă o prognoză meteorologică pentru România și nu demonstrează că țara noastră va avea ierni mai reci într-un anumit interval.
Legătura cu România este una climatică, la scară continentală, nu o predicție națională directă.
Pentru a estima eventualele efecte asupra Europei de Est ar fi necesare analize regionale suplimentare, realizate cu mai multe modele și scenarii.
Acest lucru este relevant și pentru dezbaterea publică privind schimbările climatice. Un episod regional de răcire nu poate fi utilizat drept argument împotriva existenței încălzirii globale.
În același timp, stabilizarea mediei globale nu trebuie prezentată ca o garanție că toate consecințele climatice se opresc imediat.
Diferența dintre aceste două realități explică de ce reducerea timpurie a emisiilor poate avea o importanță mai mare decât simpla atingere, la o dată îndepărtată, a unui bilanț net de zero.
Rezultatele susțin necesitatea evaluării pragurilor climatice și a transformărilor care pot continua după reducerea presiunii umane asupra atmosferei.
Oprirea emisiilor ar putea stabiliza termometrul global. Dar curenții oceanici, gheața și ecosistemele ar putea continua să răspundă unei istorii climatice pe care omenirea nu o mai poate șterge.
