Inginerii de la Faboratorul Universității Yale au introdus o capacitate nouă pentru roboții pe care i-au creat. Ei au reușit să facă un robot să-și autoamputeze și să-și reașeze membrele, scrie Interesting Engineering.
În natură, unele animale au demonstrat beneficiul renunțării la anumite părți ale corpului pentru a scăpa de prădători. Șopârlele de exemplu renunță la coadă. Acum, roboții moi de la Universitatea Yale își scriu prima lor astfel de poveste.
Echipa de cercetare a demonstrat capacitățile noilor lor roboți cu într-o serie de videoclipuri. Un robot a reușit să scape dintr-o capcană tăindu-și propriul membru. Aparatul a fost doatat cu un sistem de articulații reversibile încălzit de curent electric. Membrul pierdut poate fi reatașat ulterior.
În centrul acestei inovații se află un nou material, o spumă termoplastică bicontinuă (BTF) care susține un polimer lipicios, de obicei solid, dar care poate fi topit cu ușurință. Această combinație permite ca îmbinările să fie topite, separate și reatașate fără a-și pierde integritatea structurală.
Noul robot are și alte caracteristici uimitoare
Pe lângă auto-amputare, acești roboți se pot contopi între ei pentru a depăși obstacolele. Într-un alt videoclip al echipei, un robot se vede incapabil să treacă de pe un suport pe altul.
Trei roboți au fuzionat împreună folosind articulațiile încălzite și au ajutat la trecere. Ei au reușlit să formeze o unitate mai mare și mai capabilă, care a rezolvat trecerea pentru robotul cu șenile.
Robotica modulară tradițională s-a bazat pe conexiuni mecanice și magneți, care sunt în mod inerent rigizi, raportează Futuro Prossimo. Noua combinație de BTF și polimer lipicios permite o conexiune flexibilă, dar puternică. În mod remarcabil, această conexiune este durabilă și poate rezista mai multor cicluri de detașare și reatașare. De asemenea, deschide noi posibilități pentru robotica soft.
Schimbări tehnologice revoluționare
Cercetătorii de la Universitatea Yale spun că aceste tehnici ar putea duce la roboți capabili de schimbare radicală a formei prin modificări de masă prin autotomie și interfuzie. Deși încă se află în stadiile incipiente, această tehnologie ar putea revoluționa modul în care roboții interacționează nu doar cu mediul, ci și între ei.
Roboții care își schimbă forma au fost, de mult timp, considerați un pas revoluționar în robotică. La începutul acestui an, o altă echipă de cercetători a dezvăluit o metodă genială de a manipula proprietățile moleculare ale cristalelor lichide prin expunerea la lumină. Potrivit echipei, metoda lor ar permite instrumente programabile care se adaptează la stimuli.
Pe măsură ce inginerii de robotică perfecționează aceste sisteme, viziunea roboților care își schimbă forma devine din ce în ce mai tangibilă. Acest salt în tehnologia robotică ne aduce mai aproape de o lume în care roboții se pot integra fără probleme în medii imprevizibile și nefamiliare.
