Nitrații în apa potabilă sunt una dintre acele forme de poluare care nu schimbă gustul apei și nu lasă urme vizibile în pahar. Apa poate părea curată, rece, bună de băut. Dar, în zonele agricole, unde fertilizanții și dejecțiile animale ajung în sol, nitrații pot coborî lent spre pânza freatică. De acolo intră în fântâni, foraje și rețele locale de alimentare.
Un nou studiu național din Noua Zeelandă pune această problemă într-o zonă sensibilă: sarcina. Cercetătorii estimează că expunerea la nitrați din apa potabilă ar putea fi asociată cu 120 de nașteri premature pe an. Cifra nu descrie o certitudine mecanică pentru fiecare caz, dar ridică o întrebare serioasă pentru țările agricole: cât de sigură este apa când poluarea nu se vede?
Nitrați în apa potabilă și sarcină: ce arată studiul
Analiza, prezentată de Reuters, a urmărit legătura dintre concentrațiile de nitrați din apa potabilă și riscul de naștere prematură în Noua Zeelandă. Rezultatele indică o creștere mică, dar constantă, a riscului odată cu expunerea.
Potrivit sintezei publicate de Public Health Communication Centre, riscul de naștere prematură a crescut cu aproape 1% pentru fiecare mg/L suplimentar de nitrat în apă, dacă relația este tratată liniar. Când populația a fost împărțită în patru grupuri de expunere, riscul a fost cu 8% mai mare în grupul cel mai expus față de cel mai puțin expus.
La nivel de populație, autorii estimează că nitrații din apă ar putea explica în jur de 4% dintre nașterile premature din Noua Zeelandă. Asta înseamnă cele 120 de cazuri anuale. Nu este o explozie statistică, dar nici un detaliu minor. În sănătatea publică, un risc mic devine important când expunerea este largă.
De unde vin nitrații din apă
Nitrații apar natural în ciclul azotului, dar concentrațiile mari sunt legate adesea de activități umane. Agricultura este sursa principală: îngrășăminte aplicate pe câmp, dejecții animale, ferme intensive, scurgeri de pe terenuri și soluri care nu mai pot reține tot azotul introdus.
Când plouă, o parte din azot este spălată prin sol și ajunge în apele subterane. Problema este mai mare în zonele cu fântâni private, foraje puțin adânci sau sisteme locale slab monitorizate. O rețea publică mare are tratamente, teste și responsabilități clare. O fântână din curte depinde, prea des, de ultima analiză făcută cândva.
Uniunea Europeană are limita de 50 mg/L pentru nitrați în apa potabilă, valoare folosită și în reglementările privind apa subterană. Agenția Europeană de Mediu arată că această limită rămâne centrală pentru protecția sănătății și pentru reducerea costurilor de tratare a apei.
De ce România trebuie să fie atentă
Pentru România, subiectul este direct. Sate întregi folosesc încă apă din fântâni. În zonele agricole, lângă grajduri, câmpuri fertilizate sau curți fără canalizare, calitatea apei poate depinde de distanțe mici: unde este fântâna, unde este toaleta, unde se scurge apa de ploaie, unde se depozitează gunoiul de grajd.
Riscul clasic asociat nitraților este methemoglobinemia la sugari, mai ales când laptele praf este preparat cu apă de fântână contaminată. Noua discuție despre sarcină lărgește însă miza. Nu mai vorbim doar despre primele luni de viață, ci și despre expunerea dinainte de naștere.
Aici trebuie evitată panica. Legătura dintre nitrați și nașteri premature este studiată încă, iar cercetătorii spun că pot exista și alți contaminanți corelați cu nitrații, cum ar fi pesticide din aceleași zone agricole. Dar tocmai asta face testarea mai importantă. Nitrații pot funcționa și ca semnal că apa este expusă la presiune agricolă.
Ce poate face o familie care folosește apă de fântână
Prima regulă este analiza apei, mai ales înainte de sarcină, în timpul sarcinii și când există sugari în casă. Fierberea nu elimină nitrații. Dimpotrivă, prin evaporare, poate concentra unele substanțe dizolvate. Pentru nitrați, soluția nu este o oală pe foc, ci testare, filtrare potrivită sau o sursă sigură de apă.
Fântâna trebuie protejată de scurgeri. Gura trebuie acoperită corect, zona din jur nu trebuie să permită băltirea apei, iar sursele de contaminare trebuie ținute la distanță. În localitățile unde agricultura este intensă, testele nu ar trebui făcute o singură dată în viață. Concentrațiile pot varia în funcție de sezon, ploi și lucrări agricole.
Nitrații sunt periculoși tocmai pentru că nu sperie simțurile. Nu colorează apa, nu fac spumă, nu trimit miros de avertizare. Intră discret în pahar și transformă o problemă agricolă într-o problemă de sănătate. Apa curată nu trebuie doar să pară curată. Trebuie verificată.
