Când spui că pe 16 noiembrie se celebrează Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO din România, desigur, nu te gândești la lumânări pe tort și petreceri cu șampanie, dar parcă ți-ai dori ca cineva măcar să amintească aceste valori neprețuite care fac România de poveste, să ne ajute să le aflăm și să conștientizăm de ce sunt importante și cât de vital este să le păstrăm valoarea și unicitatea.
Pentru că suntem stireaverde.ro, iar singurele situri naturale înscrise în acest Patrimoniu Cultural al lumii, Delta Dunării și Pădurile seculare și virgine de fag din Carpați merită mai mult decât să se așeze praful uitării peste ele și să fie pe lista destinațiilor de pescuit și de făcut grătar, am adunat în acest articol câteva detalii mai puțin cunoscute, despre cele două locuri cu istorie mai veche decât a piramidelor egiptene.
Rezervația Biosferei Delta Dunării (RBDD)
Este primul sit natural din România, înscris în anul 1991 pe lista reprezentativă a Patrimoniului Mondial UNESCO, mai mult de jumătate din suprafața sa totală de 580.000 de hectare, reprezentată de ecosistemele naturale acvatice și terestre – braţe ale fluviului, canale, lacuri, stufărişuri, dune de nisip, păduri de stejar cu vegetație mediteraneeană -, fiind inclusă în lista zonelor cu valoare de patrimoniu universal.
Spațiul unic în lume se află „la capătul unui drum ce depăşeste 2.840 km colectând apele unui impresionant bazin hidrografic a cărui suprafaţă acoperă mai mult de 8% din suprafaţa Europei, Dunărea, cel de-al doilea fluviu ca mărime al bătrânului continent construieşte la întâlnirea sa cu Marea Neagră, de mai bine de 16.000 de ani, una dintre cele mai frumoase delte din Europa şi chiar din lume, cunoscută şi ca una dintre marile zone umede ale planetei. Actuala configuraţie morfohidrografică a Deltei Dunării este rezultatul interacţiunii dintre fluviu şi mare în perioada Holocenului (n.r.: epoca geologică, ce aurmat epocii glaciare). La începutul Holocenului, când nivelul mării a crescut până aproximativ la nivelul actual, exista aşa-numitul golf al Dunării. La gura acestui golf, între promontoriul Jibrieni, la nord şi promontoriul Murighiol-Dunavăţ la sud, s-a format cordonul iniţial Letea-Caraorman. Materialul aluvionar a fost transportat de curenţii marini de-a lungul ţărmului dintr-o zonă situată la nord, la gurile Nistrului, Bugului şi Niprului”, potrivit site-ului Administrației Rezervației Biosfera Delta Dunării.
Formarea celor trei brațe ale Dunării, începând cu Sf. Gheorghe a fost una natural și de durată, fiind desăvârșită de ridicarea nivelului Mării Negre, care a favorizat formarea cotiturilor dese și întortocheate, precum și ramificațiilor brațelor principale.
În prezent Suprafaţa totală a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării este de 5.800 km, din care:
– 3.510 km – Delta propriu-zisă – sectorul românesc (alți 668 km se află pe teritoriul Ucrainei);
– 1.145 km – Complexul lacustru Razim – Sinoie;
– 1.030 km – Apele marine până la izobata de 20 m;
– 13 km – albia Dunării între Cotul Pisicii şi Isaccea (pe teritoriul României);
– 102 km – lunca inundabilă a Dunării între Isaccea şi Tulcea.
Pe lângă peisajele 100% naturale de pe brațele fluviului, care adăpostesc aproximativ 300 de specii de păsări și 45 de specii de pești de apă dulce, Rezervația Delta Dunării mai cuprinde un complex lacustru spectaculos, Razim Sinoe și un lac cu apă puternic salinizată, Sărături.
Pădurile antice și primitive de fagi din Carpați și alte regiuni ale Europei
Această proprietate transnațională include 94 de părți, care se desfășoară pe teritoriile a 18 țări: Albania, Austria, Bosnia și Herțegovina, Belgia, Bulgaria, Cehia, Elveția, Germania, Spania, Franța, Croația, Italia, Macedonia de Nord, Polonia, România, Slovenia, slovacia și Ucraina. Și în acest caz, începuturile datează de la sfârșitul ultimei ere glaciare, când se spune că fagul european s-a răspândit din câteva zone izolate de refugiu din Alpi, Carpați, Dinaride, Mediterană și Pirinei de-a lungul unei perioade de câteva mii de ani, care se pare că nu s-a încheiat încă și care a fost favorizată de adaptabilitatea și toleranța arborelui la diferite condiții climatice, geografice și fizice.
Tot acest proces de expansiune a dus la crearea unor păduri unice, cu copaci bătrâni, de fag și multe alte specii, iar în aceste vremuri, în care tăierile necontrolate și incendierile au devenit cele mai mari amenințări, au nevoie mai mult ca oricând de protecție, după cum subliniază și site-ul UNESCO, arătând că prin intrarea în acest patrimoniu mondial toate ariile care compun acest sit sunt protejate, în prezent, prin lege fiind catalogate rezervații forestiere stricte, zone sălbatice sau parcuri naționale.
În România se află 24.000 de hectare de păduri virgine de fag, în județele Caraș-Severin (parcul național Cheile Nerei-Beușnița, Izvoarele Nerei, Domogled – Coronini – Bedina)), Brașov (Codrul secular Șinca din Munții Făgăraș), Suceava ( Codrul secular Slătioara, din Munții Rarău), Vâlcea (Parcul Național Cozia – Masivul Cozia și Cozia-Lotrișor), Mehedinți (Iauna – Craiova), Gorj (Ciucevele Cernei) și Maramureș (Strâmbu Băiuţ, Groșii Țibleşului – Izvorul Șurii și Groșii Țibleșului – Preluci)
Simbolurile României, aflate pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, potrivit Institutului Național al Patrimoniului
- – Situri naturale
Delta Dunării;
Păduri seculare și virgine de fag din Carpați și alte regiuni ale Europei.
Situri culturale
Peisajul Cultural Minier Roșia Montană;
Biserici din Moldova;
Mănăstirea Horezu;
Sate cu biserici fortificate din Transilvania;
Cetăţile Dacice din Munţii Orăştiei;
Centrul Istoric Sighişoara;
Biserici de lemn din Maramureş.
Elemente imateriale
Ritualul Călușului/ Căluș Ritual;
Doina;
Ceramica tradițională de Horezu;
Colindatul de ceată bărbătească;
Jocul fecioresc din România;
Tehnici tradiţionale de realizare a scoarţei în România și Republica Moldova;
Mărțișorul – Practici tradiționale asociate zilei de 1 Martie.
