Rolul pădurilor europene în absorbția carbonului
Pădurile europene funcționează ca un important rezervor natural de carbon. Prin fotosinteză, arborii absorb dioxidul de carbon din atmosferă și îl stochează în biomasă și în sol.
Acest proces contribuie la reducerea concentrațiilor atmosferice de gaze cu efect de seră. Capacitatea de absorbție a pădurilor europene este inclusă în inventarele climatice ale statelor membre și reprezintă un element central în strategiile de neutralitate climatică.
Totuși, această capacitate nu este constantă. Ea depinde de sănătatea ecosistemelor forestiere și de stabilitatea climatică.
Incendiile forestiere și intensificarea fenomenelor extreme
În ultimul deceniu, incendiile forestiere au afectat suprafețe extinse în sudul și vestul Europei. Temperaturile ridicate, perioadele prelungite de secetă și valurile de căldură cresc riscul de incendii.
Incendiile nu doar distrug vegetația existentă, ci eliberează și cantități semnificative de dioxid de carbon în atmosferă. Astfel, pădurile trec temporar din statutul de absorbant de carbon în cel de sursă de emisii.
În unele regiuni, frecvența incendiilor a crescut comparativ cu media istorică, iar perioadele de refacere a ecosistemelor devin mai lungi.
Dăunători și boli forestiere în context climatic
Stresul climatic favorizează răspândirea dăunătorilor și a bolilor forestiere. Temperaturile mai ridicate și iernile mai blânde permit unor specii de insecte să supraviețuiască și să se înmulțească mai rapid.
Atacurile masive ale dăunătorilor pot afecta suprafețe extinse de pădure, reducând capacitatea de creștere și implicit absorbția de carbon. Arborii slăbiți devin mai vulnerabili la secetă și la alte fenomene extreme.
Această combinație de factori creează un cerc vicios: schimbările climatice afectează pădurile, iar degradarea pădurilor reduce capacitatea de atenuare a schimbărilor climatice.
Stresul hidric și impactul asupra creșterii arborilor
Seceta persistentă afectează umiditatea solului și limitează creșterea arborilor. În regiunile sudice și sud-estice ale Europei, perioadele lungi fără precipitații reduc rata de dezvoltare a vegetației forestiere.
Stresul hidric influențează procesele fiziologice ale arborilor și poate duce la mortalitate crescută în cazul speciilor sensibile. În timp, aceste efecte pot modifica structura și compoziția pădurilor europene.
Schimbările în ritmul de creștere afectează direct capacitatea de absorbție a carbonului, un indicator esențial în evaluarea contribuției sectorului forestier la obiectivele climatice.
Capacitatea de absorbție a carbonului, în scădere relativă
Datele analizate la nivel european indică faptul că pădurile continuă să absoarbă o cantitate importantă de carbon, însă ritmul net de absorbție prezintă variații în funcție de regiune și condiții climatice.
Creșterea frecvenței incendiilor și a fenomenelor extreme, alături de impactul dăunătorilor, reduce stabilitatea acestui mecanism natural. În anumite zone, pădurile pot deveni temporar surse de emisii în loc de absorbante.
Menținerea și refacerea pădurilor europene reprezintă o componentă esențială a strategiilor climatice, însă eficiența acestora depinde de adaptarea la noile condiții climatice.
Politicile europene privind protecția pădurilor
Uniunea Europeană promovează strategii dedicate protecției și refacerii pădurilor, inclusiv măsuri de prevenire a incendiilor și monitorizare a sănătății ecosistemelor forestiere.
Gestionarea durabilă a pădurilor, diversificarea speciilor și investițiile în refacerea zonelor afectate sunt considerate priorități pentru consolidarea rezilienței.
Pădurile europene rămân un pilon central în eforturile de combatere a schimbărilor climatice, dar presiunile actuale indică necesitatea unor măsuri de adaptare mai accelerate.
