Un restaurant aruncă mâncare neconsumată, un supermarket elimină produse expirate, iar o cantină pregătește mai multe porții decât poate servi. În statistici, toate aceste pierderi sunt adunate la nivelul orașului. Dar distribuția lor geografică poate dezvălui unde intervențiile ar avea cel mai mare efect.
Deșeurile alimentare comerciale sunt concentrate în numai 6% dintre celulele geografice analizate în Montreal, Canada. Aceste zone generează peste jumătate din cantitatea de resturi alimentare provenite de la companii și instituții. Cercetătorii de la Universitatea McGill estimează că sectorul produce anual 215.400 de tone de deșeuri alimentare trimise la depozitare. Rezultatele au fost prezentate pe 12 noiembrie 2026.
Deșeurile alimentare comerciale nu sunt distribuite uniform
Analiza realizată de cercetători de la Universitatea McGill a urmărit distribuția spațială a deșeurilor alimentare generate de activitățile industriale, comerciale și instituționale.
Au fost incluse restaurante, magazine alimentare, unități industriale, instituții și alte activități relevante.
Echipa a identificat 14.508 unități economice și instituționale folosind evidențe municipale privind inspecțiile alimentare.
Acestea au fost împărțite în 14 subsectoare, pentru a diferenția activitățile cu profiluri distincte de generare a deșeurilor.
Datele au fost asociate cu amplasarea și dimensiunile clădirilor.
Rezultatul a fost o hartă care estimează unde sunt concentrate cele mai mari cantități de alimente eliminate.
Din cele aproximativ 215.400 de tone de deșeuri alimentare estimate anual, peste jumătate provin din numai 6% dintre celulele geografice cartografiate.
Această proporție nu înseamnă că 6% dintre locuitorii orașului produc jumătate din toate deșeurile alimentare.
Analiza privește activitățile comerciale și instituționale, nu gospodăriile populației.
Diferența este esențială pentru interpretarea rezultatelor și pentru formularea unor politici de reducere a risipei.
Restaurantele și magazinele generează 83% din cantitatea estimată
Cea mai mare contribuție aparține activităților de alimentație publică și comerțului alimentar.
Împreună, aceste sectoare reprezintă 83% din deșeurile alimentare comerciale și instituționale estimate.
Restaurantele pot genera pierderi în timpul pregătirii alimentelor, prin porții neconsumate sau prin produse care nu mai pot fi utilizate.
Magazinele alimentare elimină uneori mărfuri deteriorate, expirate sau care nu mai îndeplinesc condițiile comerciale de vânzare.
Dar fiecare activitate necesită soluții diferite.
Pentru un restaurant, prevenirea poate implica ajustarea porțiilor și planificarea achizițiilor.
Pentru un supermarket, măsurile pot include administrarea stocurilor și valorificarea produselor care rămân sigure pentru consum.
De ce este importantă localizarea precisă a acestor surse?
Pentru că infrastructura de colectare poate fi organizată mai eficient atunci când autoritățile știu unde se află cele mai mari volume.
Un traseu de colectare adaptat zonelor cu densitate mare de deșeuri poate avea caracteristici diferite de unul conceput exclusiv pe baza distribuției populației.
Totuși, eficiența economică trebuie calculată separat, luând în considerare transportul, frecvența colectării și capacitatea instalațiilor de tratare.
O metodă care folosește clădirile și simulările statistice
Cercetătorii au combinat localizarea unităților cu informații privind suprafețele construite și caracteristicile operaționale.
Modelul a utilizat inclusiv date provenite din 421 de audituri canadiene ale deșeurilor.
Pentru estimarea incertitudinilor, echipa a aplicat simulări statistice Monte Carlo.
Acestea permit evaluarea rezultatelor atunci când informațiile de intrare variază în limite cunoscute.
Estimarea totală a fost de 215.400 de tone anual, cu o abatere standard de aproximativ 7.800 de tone.
Această valoare nu reprezintă un recensământ bazat pe cântărirea directă a tuturor deșeurilor produse de fiecare unitate.
Este un rezultat modelat pe baza datelor disponibile.
Gradul de incertitudine a diferit între subsectoare. Producția industrială de alimente a prezentat unele dintre cele mai mari incertitudini.
Modelul a avut rezultate mai stabile în zonele cu intensitate mare a generării deșeurilor.
Această caracteristică susține utilizarea sa pentru identificarea punctelor unde colectarea sau prevenirea risipei ar putea fi prioritizate.
Ce ar putea învăța orașele României din exemplul Montrealului
În România, dezbaterea despre risipa alimentară se concentrează frecvent asupra comportamentului consumatorilor.
Risipa alimentară din gospodării reprezintă însă doar o parte a problemei. Restaurantele, magazinele și instituțiile generează fluxuri care necesită soluții administrative distincte.
Metoda dezvoltată la McGill ar putea fi adaptată orașelor românești dacă există date suficient de precise despre unitățile economice, clădiri și cantitățile de deșeuri.
Autoritățile ar putea identifica zonele unde colectarea separată a biodeșeurilor ar avea cel mai mare potențial.
De asemenea, ar putea compara costurile colectării cu posibilitățile de compostare sau digestie anaerobă.
Totuși, procentele obținute pentru Montreal nu pot fi transferate automat la București, Cluj-Napoca sau Timișoara.
Distribuția restaurantelor, structura comerțului și infrastructura de tratare diferă între orașe.
Mai mult, prevenirea deșeurilor rămâne preferabilă gestionării lor după apariție, atunci când alimentele pot fi utilizate în siguranță.
Rezultatul canadian arată că problema nu este distribuită egal și că politicile uniforme pot rata zonele cu cel mai mare potențial de intervenție.
Pe o hartă obișnuită, un cartier cu multe restaurante pare o zonă comercială aglomerată. Pe harta deșeurilor, același cartier poate deveni locul în care un oraș pierde zilnic cele mai mari cantități de hrană.




