Emisiile sunt concentrate în statele cu rate mari de depozitare
Studiul Prognos evidențiază o corelație directă între rata de depozitare a deșeurilor municipale și volumul emisiilor de metan generate de gropile de gunoi.
Statele membre în care depozitarea rămâne metoda dominantă de gestionare a deșeurilor contribuie disproporționat la totalul emisiilor europene din acest sector. În schimb, țările care au redus semnificativ depozitarea și au dezvoltat reciclarea și tratarea biologică generează un flux viitor mai redus de metan.
Diferențele nu sunt doar cantitative, ci structurale. Infrastructura istorică de depozitare continuă să producă emisii chiar și după închiderea oficială a gropilor de gunoi.
O parte majoră a emisiilor va avea loc după 2050
Unul dintre cele mai relevante rezultate ale studiului Prognos este proiecția pe termen lung. Analiza arată că aproximativ 37% din emisiile cumulative de metan asociate deșeurilor deja depozitate vor fi eliberate după 2050.
Această constatare are implicații directe asupra obiectivelor climatice europene. Chiar dacă depozitarea ar fi redusă accelerat în anii următori, o parte semnificativă a emisiilor viitoare este deja determinată de cantitățile istorice de deșeuri biodegradabile aflate în depozite.
Metanul rezultat din descompunerea anaerobă este emis pe o perioadă îndelungată, ceea ce transformă gropile de gunoi în surse persistente de gaze cu efect de seră.
Scenariile analizate în studiu
Studiul compară mai multe scenarii privind evoluția gestionării deșeurilor în Europa. Chiar și în scenariul în care depozitarea deșeurilor biodegradabile este redusă la un nivel minim, emisiile nu dispar rapid.
Reducerea accelerată a depozitării diminuează fluxul viitor, dar nu elimină efectele istorice. În scenariul de menținere a practicilor actuale, presiunea climatică rămâne ridicată pentru mai multe decenii.
Acest aspect diferențiază sectorul deșeurilor de alte sectoare industriale unde reducerea emisiilor poate avea efecte mai rapide.
Captarea metanului nu este complet eficientă
Studiul subliniază că sistemele de captare a gazului de depozit reduc o parte din emisii, însă eficiența lor nu este totală. Există pierderi inevitabile, iar în unele depozite mai vechi infrastructura este limitată.
Chiar și cu captare activă, o fracțiune din metan ajunge în atmosferă. Prin urmare, reducerea depozitării rămâne măsura structurală principală pentru diminuarea emisiilor pe termen lung.
Implicațiile pentru politica climatică europeană
Proiecțiile realizate de Prognos arată că metanul din gropile de gunoi trebuie analizat într-o perspectivă pe termen lung. Emisiile viitoare nu sunt determinate doar de deciziile actuale, ci și de cantitățile deja depozitate în trecut.
Pentru a atinge obiectivele climatice până în 2030 și 2050, politicile privind gestionarea deșeurilor trebuie să țină cont de această inerție structurală. Reducerea depozitării biodegradabile și accelerarea economiei circulare devin elemente esențiale în diminuarea presiunii climatice.
Metanul provenit din gropile de gunoi nu este o sursă tranzitorie, ci una cu efecte extinse în timp, iar distribuția sa geografică reflectă diferențele structurale dintre statele membre.
