Pentru mulți oameni, un animal de companie este mai mult decât un simplu tovarăș – este un membru al familiei.
Cu 62% dintre americani având animale de companie și majoritatea considerându-le parte integrantă a vieții lor, pierderea unui câine sau a unei pisici poate fi la fel de dureroasă ca moartea unei persoane dragi.
De cele mai multe ori, pierderea unui animal de companie este o suferință minimizată sau ignorată de societate
Studiile arată că procesul de doliu după pierderea unui animal reflectă îndeaproape suferința resimțită la moartea unui partener de viață, scrie publicația Sage Journals.
Proprietarii de animale folosesc frecvent expresii precum ”noi” atunci când vorbesc despre ele, ceea ce subliniază legătura profundă dintre om și animal.
Cu toate acestea, durerea pierderii unui animal este adesea neînțeleasă, lăsând mulți oameni să sufere în tăcere.
Cercetătorii au identificat cinci factori esențiali care influențează modul în care oamenii fac față pierderii:
- Intensitatea reacției emoționale;
- Complexitatea deciziei de eutanasie;
- Izolarea cauzată de doliu nerecunoscut social;
- Suferința provocată de pierderi ambigue (precum dispariția unui animal);
- Mecanismele de coping care ajută la procesarea durerii.
Fiecare persoană își trăiește doliul diferit
Unii își comemorează animalul prin suveniruri sau ritualuri, în timp ce alții caută sprijin în familie, prieteni sau spiritualitate.
Ceea ce contează cel mai mult este recunoașterea suferinței și oferirea de empatie celor care trec prin această pierdere.
După cum spunea Jon Stewart despre câinele său adoptat: ”Era pregătit. Era obosit, dar eu nu eram.”
Sunt cuvinte reflectă durerea profundă pe care o resimt cei care pierd un prieten necuvântător, dovedind că nu este niciodată vorba doar de ”un câine” sau ”o pisică”, ci de un membru al familiei.
