Politicile UE despre deșeuri și metan: de ce „ținta 2035” poate fi prea lentă pentru climă

Metanul din gropile de gunoi în Europa nu dispare când depozitul se închide

Metanul din depozite în Europa este generat de descompunerea anaerobă a deșeurilor biodegradabile. Procesul continuă zeci de ani după închiderea oficială a unui depozit.

Studiul Prognos modelează evoluția emisiilor de metan din gropile de gunoi pe o perioadă de 100 de ani și arată că impactul climatic este distribuit pe termen lung. În scenariul de tip „status quo”, 37% din emisiile cumulate apar după 2050.

Acest lucru înseamnă că deciziile actuale privind depozitarea deșeurilor influențează direct bilanțul climatic al Uniunii Europene din a doua jumătate a secolului.

Emisii metan UE: diferența dintre status quo și implementarea completă a politicilor

Prognos compară trei scenarii pentru emisiile de metan din depozite în Europa:

• Status quo: aproximativ 1.515 milioane tone CO₂e (GWP100) până în 2130, excluzând depozitările anterioare lui 2022.
• Implementarea completă a Waste Framework Directive (WFD) și reducerea depozitării la 10% până în 2035/2040: aproximativ 701 milioane tone CO₂e, adică o reducere de 54% față de status quo.
• Interdicție totală a depozitării deșeurilor municipale din 2023: aproximativ 52 milioane tone CO₂e.

Reducerea este semnificativă atunci când politicile UE privind deșeurile sunt aplicate integral. Totuși, chiar și în scenariul conform cu ținta de 10%, volumul cumulat al emisiilor de metan din gropile de gunoi rămâne ridicat.

Politicile UE de deșeuri și ținta 2035: suficient pentru climă?

Politicile UE privind reducerea depozitării sunt construite în jurul pragului de 10% până în 2035 sau 2040, în funcție de statul membru. Din perspectivă administrativă, aceasta reprezintă o transformare majoră a sistemelor de gestionare a deșeurilor.

Din perspectivă climatică însă, studiul arată că ritmul contează mai mult decât conformarea formală. Dacă 37% din emisii apar după 2050, atunci metanul din depozite devine o problemă de inerție climatică.

Reducerea treptată a depozitării limitează fluxul viitor de emisii, dar nu elimină acumularea deja creată. În acest sens, metanul din depozite în Europa reprezintă un „stoc climatic”, nu doar un flux anual.

Captarea metanului: soluție tehnică, nu soluție totală

Un element central al politicilor UE privind deșeurile este captarea gazului de depozit. Tehnologiile de colectare reduc o parte din emisiile de metan.

Studiul arată însă că eficiența captării nu este perfectă și nu poate compensa pe termen lung depozitarea continuă a deșeurilor biodegradabile. O parte din metan scapă inevitabil, iar infrastructura diferă între statele membre.

Astfel, reducerea depozitării rămâne instrumentul structural principal pentru diminuarea emisiilor de metan din gropile de gunoi.

Metan depozite Europa: problemă de ritm, nu doar de reglementare

Datele Prognos indică faptul că diferența dintre status quo și implementarea completă a politicilor UE este majoră. Totuși, diferența dintre implementare și interdicția totală este la fel de relevantă.

Întrebarea care se ridică nu este dacă politicile UE privind deșeurile funcționează, ci dacă ritmul lor este compatibil cu obiectivele climatice pe termen scurt.

Metanul din depozite în Europa nu este o problemă punctuală. Este o problemă de acumulare și de întârziere a efectelor, în care fiecare an de depozitare suplimentară prelungește impactul climatic cu decenii.