O zi de iarnă severă cu efecte sistemice
Potrivit relatărilor din presa națională din 18 februarie 2026, rafalele puternice de vânt și ninsoarea consistentă au generat blocaje rutiere și dificultăți majore în transportul feroviar. Autoritățile au emis avertizări meteorologice și mesaje Ro-Alert, iar ministrul Energiei a anunțat reconectarea a zeci de mii de consumatori rămași temporar fără electricitate.
Faptele sunt clare: infrastructura a fost pusă sub presiune, iar intervențiile au fost necesare în mai multe județe simultan. Suspendarea cursurilor și întreruperile de trafic arată că un singur episod sever poate afecta educația, mobilitatea și activitatea economică.
Evenimentul nu este singular. România a înregistrat, în ultimii ani, alternanțe accentuate între episoade de secetă prelungită și fenomene meteorologice intense, fie ele furtuni violente sau valuri de frig.
Este viscolul o dovadă a schimbării climatice?
Un episod de iarnă severă nu contrazice tendința de încălzire globală. Datele climatologice arată că modificarea climei nu înseamnă dispariția frigului, ci creșterea frecvenței și intensității fenomenelor extreme. Aerul mai cald poate transporta mai multă umiditate, iar această dinamică poate amplifica precipitațiile în anumite contexte atmosferice.
În același timp, atribuirea directă a unui singur eveniment la schimbarea climatică necesită analize științifice de tip „event attribution”, care compară probabilitatea producerii fenomenului într-un climat actual versus unul preindustrial. Fără astfel de studii dedicate, concluziile trebuie formulate cu prudență.
Cert este că vulnerabilitatea infrastructurii devine tot mai vizibilă.
Infrastructură, energie și costuri sociale
Întreruperile de curent electric și blocajele din transport evidențiază o problemă structurală: reziliența sistemelor critice. Rețelele electrice aeriene, liniile feroviare și drumurile expuse condițiilor extreme pot deveni rapid puncte de vulnerabilitate.
Costurile nu sunt doar logistice. Fiecare zi de suspendare a cursurilor afectează organizarea familiilor, iar blocajele în transport influențează lanțurile de aprovizionare și activitatea economică locală.
România se confruntă astfel cu o dublă presiune: adaptarea la episoade extreme și menținerea investițiilor în tranziția energetică. Fără consolidarea infrastructurii, orice episod sever riscă să producă efecte disproporționate.
Între realitate meteorologică și responsabilitate administrativă
Este esențial să distingem între variabilitatea naturală a vremii și tendințele climatice pe termen lung. România a cunoscut viscole și în deceniile anterioare. Diferența actuală constă în contextul global al schimbării climatice și în expunerea crescută a infrastructurii moderne.
Evenimentele din 18 februarie 2026 nu reprezintă, prin ele însele, dovada unei rupturi climatice. Ele devin însă relevante prin frecvența și impactul cumulativ al fenomenelor extreme din ultimii ani.
Întrebarea care rămâne nu este dacă va mai ninge abundent în România, ci cât de pregătite sunt sistemele publice și private pentru a face față unei realități meteorologice mai volatile.
