Un nou studiu evidențiază un aspect esențial al începutului vieții: contactul direct cu pielea între tată și nou-născut nu este doar un gest afectiv, ci un mecanism biologic cu beneficii medicale clare.
Conform cercetării, atunci când tatăl își ține copilul lipit de piept în prima oră de viață, organismul ambilor cunoaște o creștere semnificativă a nivelului de oxitocină, cunoscută drept ”hormonul legăturii”.
Contactul tată–nou-născut calmează și stabilizează bebelușul
Această creștere hormonală nu produce doar o conexiune emoțională imediată, ci reglează în mod activ nivelul de stres al nou-născutului și pune bazele unei stabilități emoționale pe termen lung.
În același timp, tatăl se simte mai competent și mai implicat în noul său rol încă din primele momente ale paternității, arată studiul.
Beneficiile sunt vizibile și la nivel fizic. Nou-născuții care beneficiază de contact direct cu pielea cu tatăl au ritm cardiac mai stabil și respirație mai constantă în perioada de adaptare la viața extrauterină.
Acești bebeluși plâng semnificativ mai puțin și petrec mai mult timp într-o stare de calm profund, necesară pentru dezvoltarea neurologică timpurie.
Prima îmbrățișare a tatălui, la fel de importantă ca o intervenție medicală
De asemenea, contactul direct ajută la stabilizarea temperaturii corporale și reduce nivelul de cortizol, hormonul stresului.
Astfel, gestul tatălui devine un veritabil ”colac de salvare” în fereastra de vulnerabilitate a nou-născutului, demonstrând că atingerea paternă este, în fapt, un instrument medical puternic, la fel de important ca orice intervenție de îngrijire.
În concluzie, specialiștii recomandă ca implicarea tatălui în primele clipe după naștere să fie tratată ca o practică standard, nu ca un privilegiu, pentru că impactul asupra sănătății și dezvoltării copilului poate fi profund și de durată.
Sursă: The Conversation. (2024). Skin-to-skin contact between fathers and newborns has measurable biological and behavioral effects. The Conversation Media Group.
