Ambalajul este obiectul pe care îl cumpărăm fără să-l vrem și îl aruncăm înainte să folosim produsul. Cutia prea mare, folia dublă, pliculețul individual, tava de plastic și cartonul care ascunde un tub pe jumătate gol au devenit parte din cumpărăturile obișnuite. Din 12 august 2026, Uniunea Europeană începe să aplice un regulament care schimbă regulile pentru ambalaje și deșeurile de ambalaje.
Noile reguli pentru ambalaje acoperă întregul traseu, de la proiectare și materialele folosite până la colectare, reutilizare și reciclare. Ele se aplică tuturor ambalajelor introduse pe piața europeană, indiferent dacă sunt din plastic, hârtie, sticlă, metal sau combinații greu de separat. Miza nu este doar să reciclăm mai mult, ci să producem mai puțin gunoi de la început.
Noile reguli pentru ambalaje nu schimbă totul într-o singură zi
Regulamentul european privind ambalajele a intrat în vigoare în februarie 2025 și se aplică, în general, din 12 august 2026. Data nu trebuie însă citită ca un buton apăsat peste noapte. Unele obligații pornesc imediat, iar altele au termene în 2030, 2035 sau 2040.
Schimbarea imediată cea mai clară privește ambalajele care intră în contact cu alimentele. Din 12 august, acestea nu mai pot fi introduse pe piață dacă depășesc limitele stabilite pentru PFAS, o familie de substanțe foarte persistente folosite, printre altele, pentru rezistența la grăsime și umezeală. Ghidul publicat de Comisia Europeană precizează că ambalajele puse pe piață înainte de termen pot rămâne la vânzare, dar stocurile noi trebuie să respecte limitele.
Pentru producători și importatori, asta înseamnă verificarea materialelor, a furnizorilor și a documentelor de conformitate. Pentru consumator, schimbarea nu va fi întotdeauna vizibilă la raft, dar privește direct ambalajele pentru mâncare, de la hârtia tratată împotriva grăsimii până la caserole și alte materiale destinate contactului cu alimentele.
Mai puțin spațiu gol și ambalaje gândite pentru reciclare
Partea cea mai vizibilă vine treptat. Din 2030, ambalajele introduse pe piață trebuie să îndeplinească cerințe de reciclabilitate, iar proiectarea lor va fi evaluată după posibilitatea de a fi colectate, sortate și reciclate la scară largă. Un ambalaj pe care scrie „reciclabil” nu va mai putea rămâne doar o promisiune tipărită pe etichetă.
Tot din 2030, firmele vor trebui să reducă volumul și greutatea ambalajelor la minimum. Pentru ambalajele grupate, cele de transport și cele folosite în comerțul online, spațiul gol nu va putea depăși 50%. Asta lovește direct în cutiile uriașe care transportă un obiect mic, umplute cu hârtie, folie sau perne de aer.
Statele membre primesc și ținte pentru reducerea cantității de deșeuri de ambalaje raportată la populație: 5% până în 2030, 10% până în 2035 și 15% până în 2040, față de nivelul din 2018. Este o schimbare importantă de logică. Reciclarea rămâne necesară, dar nu poate ține pasul la nesfârșit cu un munte de ambalaje care continuă să crească.
Ce ambalaje de unică folosință vor fi restrânse
Textul regulamentului introduce din 2030 restricții pentru mai multe ambalaje din plastic de unică folosință. Sunt vizate, cu excepțiile prevăzute de lege, ambalajele pentru porții individuale de condimente și sosuri în restaurante, recipientele mici pentru produse cosmetice oferite în hoteluri, unele ambalaje pentru fructe și legume proaspete și anumite produse folosite în localuri.
Regulamentul împinge și reutilizarea înainte. Restaurantele, cafenelele, distribuitorii de băuturi, hotelurile, comercianții și firmele de transport vor avea obiective diferite, aplicate etapizat. Ideea este simplă: acolo unde același recipient poate circula de mai multe ori, ambalajul de unică folosință nu mai trebuie tratat drept soluția automată.
Asta nu înseamnă că orice ambalaj din hârtie este bun și orice plastic este rău. Un produs prost protejat poate ajunge deșeu împreună cu ambalajul lui. Regula încearcă să păstreze funcția de protecție, dar să taie straturile inutile, combinațiile imposibil de reciclat și obiectele care devin gunoi după câteva minute.
România are SGR, dar problema este mult mai mare
Pentru România, cel mai cunoscut exemplu de ambalaj circular este Sistemul Garanție-Returnare pentru sticle, doze și recipiente din plastic pentru băuturi. Noul regulament nu se oprește însă la recipientele cu simbolul garanției. El privește cutiile de transport, ambalajele alimentare, comenzile online, produsele cosmetice, marfa din magazine și felul în care firmele dovedesc că materialele pot fi reciclate.
Producătorii români vor trebui să-și regândească ambalajele, iar magazinele și sectorul HoReCa vor avea nevoie de spații, contracte și sisteme pentru colectare și reutilizare. Costurile pot fi semnificative, mai ales pentru firmele care au folosit ambalajul ca instrument de marketing: cutii supradimensionate, straturi decorative, ferestre din plastic și materiale lipite între ele.
Punctul sensibil va fi controlul. O regulă bună pe hârtie nu golește pubela și nu separă materialele în locul nostru. România are încă nevoie de colectare separată funcțională, instalații de sortare, piețe pentru materialele reciclate și autorități capabile să verifice declarațiile companiilor. Fără această infrastructură, ambalajul „reciclabil” poate ajunge tot la groapa de gunoi.
Regulamentul nu promite cumpărături fără ambalaje. Promite însă că ambalajul nu mai poate fi proiectat ca un gunoi inevitabil. Când o cutie este mai mare decât produsul, când un pliculeț trăiește trei minute sau când două materiale nu pot fi despărțite, risipa nu este un accident. Este desenată din fabrică.
