O echipă de cercetători de la Universitatea Johns Hopkins a făcut un pas important în înțelegerea schizofreniei și a tulburării bipolare, descoperind ceea ce au numit ”amprente electrice” ale acestor afecțiuni.
Studiul, realizat pe modele miniaturale ale creierului uman cultivate în laborator, oferă o perspectivă nouă asupra modului în care celulele nervoase comunică diferit în cazul persoanelor afectate de aceste boli.
Din celule de piele la mini-creiere: cercetătorii descoperă semnături electrice ale bolilor mintale
Cercetătorii au pornit de la celule sanguine și de piele prelevate de la pacienți diagnosticați cu schizofrenie sau tulburare bipolară și de la persoane sănătoase.
Aceste celule au fost reprogramate în celule stem, apoi transformate în ”organoide” – structuri de dimensiunea unui bob de mazăre, care reproduc caracteristici ale cortexului prefrontal, regiunea creierului implicată în gândire, planificare și control emoțional.
Într-un mediu controlat, oamenii de știință au monitorizat activitatea electrică a acestor organeide. Prin utilizarea tehnicilor de învățare automată, au identificat modele complexe de activitate neuronală care diferențiau în mod clar țesutul provenit de la pacienți de cel provenit de la persoane sănătoase.
Aceste modele au acționat ca biomarkeri electrici, indicând diferențe subtile în modul în care neuronii ”se aprind” și comunică.
Un pas spre diagnostic și tratament personalizat în schizofrenie și bipolaritate
Rezultatele sunt promițătoare: după o stimulare electrică ușoară, sistemul a reușit să distingă între cele două grupuri cu o acuratețe de până la 92%.
Această descoperire este importantă, deoarece în prezent diagnosticul schizofreniei și al tulburării bipolare se bazează în principal pe interviuri clinice și pe observația simptomelor, iar tratamentele sunt adesea prescrise prin încercări și erori, uneori pe parcursul mai multor luni.
Cercetătorii speră ca, pe viitor, această tehnologie să permită diagnostice mai precise și tratamente personalizate.
În loc să se testeze medicamentele direct pe pacient, organeidele obținute din celulele proprii ale acestuia ar putea fi folosite ca un ”laborator” pentru a încerca diferite medicamente și doze înainte de prescriere.
Astfel, s-ar putea reduce incertitudinea tratamentului și riscul efectelor secundare.
Deși studiul a implicat doar 12 pacienți, el reprezintă un pas important spre înțelegerea modului în care modificările subtile ale comunicării neuronale se leagă de tulburările mintale și spre personalizarea îngrijirii în funcție de biologia creierului fiecărei persoane.
