Pentru a 14-a oară în mai puțin de o lună, Etna a trimis un nou avertisement: acela că rămâne unul dintre cei mai activi vulcani din lume.
Giuseppe Salerno, cercetător la Institutul Național de Geofizică și Vulcanologie (INGV) din Catania, povestește despre momentul critic de erupție al vulcanului.
Cascade de lavă care ajung până la 2.000 de metri
Totul a început cu un apel venit de la sediul INGV unde, cu câteva secunde înainte erupție, undele seismice de pe unul dintre cele 40 de monitoare din sala de operații păreau să sară de pe ecran.
Etna, situat la 3.300 metri deasupra nivelului mării, a înregistrat numeroase erupții, aruncând magmă incandescentă și o ploaie abundentă de cenușă care a ajuns până la Catania.
Începând cu 16 februarie, la fiecare 48 de ore vulcanul a erupt cu cascade de lavă care ajung până la 2.000 de metri.
Timp de trei zile, The Guardian a avut acces la camerele INGV din Piazza Roma, Catania, unde, zi și noapte, 100 de oameni de știință italieni monitorizează mișcările Etnei în încercarea de a explica aceste fenomene recente.
”Activitatea recentă face parte dintr-o așa-numită cascadă de lavă, fenomen care se numără printre activitățile normale ale Etnei”, spune Salerno, fost cercetător doctor la departamentul de geografie al Universității Cambridge.
”Ceea ce este cu adevărat special este că vulcanul se comportă ca o mașină, cu ritmuri care au aproape o precizie matematică. Acesta este motivul pentru care în ultimele luni i-am monitorizat fiecare mișcare, fiecare zgomot”.
Etna: un ”pacient” monitorizat zilnic
Informațiile înregistrate de cele 150 de stații de monitorizare situate pe suprafața vulcanului sunt detectoare de emisii de gaze și seismografe. Acestea sunt trimise în timp real la camera de control și difuzate pe zeci de monitoare.
”Trebuie să vă imaginați această cameră de control ca pe un spital. Sunt zeci de medici care lucrează pentru același pacient: Etna, care, în ultimele săptămâni, a manifestat simptome deosebite. De aici îi putem monitoriza bătăile inimii cu seismografele sau respirația cu detectoarele de gaze”, a explicat Salerno.
Erupțiile recente au provocat numeroase probleme pentru oamenii care locuiesc lângă vulcan. Este vorba despre ploi de cenușă care au acoperit străzi, piețe și clădiri. Numai în ultimele săptămâni, doar în orașul Giarre, au căzut peste 12.000 de tone de cenușă.
Cenușa provenită din erupțiile Etna: un deșeu constant
Conform legislației italiene, cenușa colectată de pe străzi și piețe și amestecată cu alte forme de deșeuri urbane este considerată un deșeu special, ceea ce crește costul eliminării sale. Eliminarea corectă a unui metru cub de cenușă vulcanică costă aproximativ 20 EUR.
Cu toate acestea, Salerno explică faptul că o cheie pentru deblocarea misterului erupțiilor neobișnuite ale Etnei este tocmai cenușa vulcanului.
Într-un laborator subteran al INGV, Lucia Miraglia, 53 de ani, geolog și vulcanolog care a studiat cenușa Etnei la microscop în ultimii 20 de ani, a făcut recent o descoperire uimitoare:
”Studiind cenușa care s-a acumulat în ultimele zile, am observat că reflectă ceea ce vulcanologii numesc „magma primitivă”; adică o magmă care provine din ”intestinele” muntelui și care poartă o încărcare mai mare de gaz, motiv pentru care vedem aceste cascade de lavă extraordinar de înalte. Magma pe care Etna o aruncă în ultimul timp este o una ”primitivă”.
Magma Etnei provine din mai multe rezervoare situate la câțiva kilometri subteran. Experții de la INGV estimează că rezervorul principal al Etnei, precum și cel mai mare, este situat la 12 km subteran. Geofizicianul sicilian Rosanna Corsaro, care studiază nucleul Etnei de la sediul INGV, a afirmat că: ”Magma care a apărut în aceste erupții recente pare să provină de la aproximativ 10 km sub pământ”.
Cele mai temute erupții ale vulcanului Etna
”Uneori, erupțiile de magmă ”primitivă” sunt laterale: adică atunci când fracturile apar pe partea vulcanului și dau naștere acestui tip de activitate. S-ar putea ca, la un moment dat, această supapă să nu mai funcționeze eficient. În acest caz, dacă magma continuă să se ridice la suprafață, s-ar putea forma o deschidere laterală”, a explicat Corsaro.
Astfel de „erupții de flanc” sunt cele mai temute de vulcanologi, deoarece lava curge pe părțile laterale ale vulcanului, deschizând fracturi pe munții joși, fracturi care riscă să inunde orașele din sud.
Cu patruzeci de ani în urmă, în data de 17 martie 1981, o erupție laterală a provocat unul dintre cele mai dramatice fluxuri de lavă din istoria vulcanului. Din fericire, a durat doar câteva zile. Cu toate acestea erupția a îngropat păduri, case, străzi și linii de cale ferată, amenințând că va transforma micul oraș Randazzo într-un nou Pompei. Estimările volumului total de lavă în acest caz se situează în intervalul de 30 m metri cubi (1 miliarde de metri cubi).
Totuși, cea mai distructivă erupție a flancului a avut loc în anul 1669, când lava, însoțită de cutremure, a îngropat zeci de orașe, ajungând până la mare.
”În acest moment, activitatea recentă a vulcanului nu sugerează că va exista o erupție de flanc”, spune Stefano Branca, directorul INGV din Catania.
