Potrivit cercetătorilor care au formulat ipoteza ”Mind After Midnight”, organismul uman nu este programat biologic să rămână treaz după miezul nopții.
Oamenii de știință avertizează că veghea până în primele ore ale dimineții poate modifica felul în care funcționează creierul, crescând predispoziția spre asumarea de riscuri, depresie și chiar auto-vătămare.
După miezul nopții, creierul nostru funcționează diferit, axându-se pe impulsivitate și gânduri negative
Ideea se bazează pe un număr tot mai mare de dovezi care arată că mintea umană funcționează diferit pe timp de noapte, mai ales în condiții de lipsă de somn. După miezul nopții, suntem mai atrași de gânduri negative, mai predispuși să acționăm impulsiv și mai puțin capabili să gândim rațional sau să ne controlăm poftele.
Cercetătorii cred că această schimbare are legătură cu ritmul circadian — „ceasul biologic” intern care reglează ciclul somn–veghe și influențează starea de spirit, concentrarea și motivația.
În timpul zilei, creierul este setat pentru vigilență și gândire logică. Noaptea, însă, în special după miezul nopții, biologia noastră își schimbă cursul.
Dintr-o perspectivă evolutivă, acest lucru are sens: oamenii au evoluat pentru a fi activi în lumina zilei și a se odihni în întuneric, când prădătorii reprezentau un pericol mai mare.
Pe timp de noapte, atenția noastră față de pericole crește, iar riscurile psihice se amplifică
Pe timp de noapte, atenția noastră față de pericole crește — un mecanism util odinioară, dar care, în lumea modernă, se poate transforma în anxietate, sentiment de neputință sau comportamente impulsive.
Ipoteza oferă exemple concrete: o persoană care poate rezista tentației drogurilor în timpul zilei, dar cedează noaptea; sau un student insomniac care, rămas singur cu gândurile sale, începe să alunece spre depresie.
Rata sinuciderilor este semnificativ mai mare între miezul nopții și ora șase dimineața
Statistic, rata sinuciderilor este semnificativ mai mare între miezul nopții și ora șase dimineața, iar supradozele nocturne sunt, de asemenea, mai frecvente.
Oamenii de știință sugerează că starea de veghe de după miezul nopții ar trebui privită nu doar ca o chestiune de program, ci ca un potențial factor de risc pentru sănătatea mintală.
Sursă: Tubbs, Andrew S., et al. „The mind after midnight: nocturnal wakefulness, behavioral dysregulation, and psychopathology.” Frontiers in Network Physiology 1 (2022): 830338
