Un parc poate crește valoarea locuințelor din apropiere. O stație de epurare sau un amplasament contaminat poate avea efectul opus. Întrebarea este cine primește beneficiile și cine ajunge să suporte inconvenientele infrastructurii urbane.
Inegalitatea de mediu în orașe a fost analizată printr-o metodă nouă dezvoltată la Washington State University, în Statele Unite. Cercetătorii au constatat că toate cele cinci amplasamente considerate nefavorabile în zona Spokane se aflau mai aproape de cartiere caracterizate prin niveluri mai reduse de educație.
În schimb, unele facilități considerate favorabile, precum parcurile și spitalele, aveau o distribuție mai echilibrată.
Rezultatele au fost prezentate public la 19 octombrie 2026, pe baza unei cercetări publicate în iunie.
Analiza nu demonstrează că amplasamentele respective au provocat îmbolnăviri. Arată însă cum deciziile urbanistice pot distribui inegal avantajele și inconvenientele între locuitori.
Inegalitatea de mediu în orașe: ce au analizat cercetătorii
Studiul a fost realizat în Spokane și comitatul Spokane, din statul Washington.
Echipa a examinat 22 de facilități considerate favorabile și cinci amplasamente cu caracteristici nefavorabile pentru vecinătăți.
Prima categorie includea parcuri, stații de pompieri și un spital.
A doua cuprindea patru amplasamente incluse în programul federal american de remediere a contaminării, Superfund, și stația municipală de epurare a apelor.
Cercetătorii au combinat distanțele dintre locuitori și aceste obiective cu 13 variabile socioeconomice provenite din recensământul american.
Printre indicatori s-au aflat veniturile, educația și alte caracteristici demografice.
Au fost identificate patru tipuri principale de cartiere, grupate după nivelul veniturilor și al educației.
Cele două grupuri cu niveluri mai reduse de educație au fost cele mai apropiate de amplasamentele considerate nefavorabile.
Metodologia și rezultatele sunt prezentate în cercetarea publicată în npj Urban Sustainability.
De ce distanța până la un serviciu public nu spune întreaga poveste
Planificarea urbană urmărește frecvent reducerea distanței dintre locuințe și servicii.
Un spital accesibil rapid poate salva vieți. O stație de pompieri bine amplasată poate reduce timpul intervenției.
Dar apropierea nu are aceeași valoare pentru toate tipurile de infrastructură.
Locuitorii pot aprecia existența unui parc în vecinătate, dar pot avea rezerve față de o instalație industrială sau un amplasament contaminat.
Cercetătorii au folosit instrumente din teoria rețelelor pentru a compara accesibilitatea și echitatea distribuției.
Un obiectiv poate avea o poziție foarte bună din punct de vedere al distanței medii, dar poate distribui inegal beneficiile între grupurile sociale.
La fel, o instalație tehnică poate deservi întregul oraș, în timp ce inconvenientele sale sunt concentrate în vecinătatea unui număr restrâns de locuințe.
Întrebarea centrală este dacă amplasarea eficientă este automat și echitabilă.
Nu. Eficiența funcțională și distribuția socială a impactului sunt două probleme diferite.
Studiul propune analizarea lor împreună, nu înlocuirea planificării tehnice cu un singur indicator social.
Ce nu demonstrează apropierea de un amplasament contaminat
Faptul că o gospodărie se află lângă un amplasament considerat nefavorabil nu dovedește automat expunerea toxicologică.
Pentru o asemenea afirmație sunt necesare măsurători de poluanți, evaluarea căilor de expunere și date despre sănătate.
Un sit aflat în remediere poate avea restricții și măsuri de control diferite de cele ale unei instalații industriale active.
Nici o stație de epurare nu reprezintă automat o sursă de îmbolnăvire pentru locuitorii din vecinătate.
Pot exista probleme de miros, trafic sau disconfort, fără ca acestea să demonstreze depășirea unor praguri toxice.
În România, problemele de miros asociate stațiilor de epurare reprezintă un exemplu al diferenței dintre funcționarea infrastructurii și impactul resimțit de comunitate.
Cercetarea americană nu a măsurat boli și nu a stabilit o relație cauzală între educație și poluare.
Ea a identificat o distribuție geografică inegală, care merită analizată prin metode suplimentare.
Ce ar putea verifica primăriile din România
Pentru un oraș românesc, întrebarea practică este cum sunt distribuite parcurile, spitalele, zonele industriale și infrastructurile de tratare a deșeurilor.
O analiză locală ar trebui să combine amplasamentele cu date despre populație, acces la transport și condiții socioeconomice.
Contează atât distanța directă, cât și timpul real necesar pentru a ajunge la un serviciu.
Nu este suficient să numeri câte parcuri există într-un municipiu. Trebuie verificat cine poate ajunge la ele și în ce condiții.
Pentru facilitățile potențial problematice, sunt relevante evaluările de mediu, autorizațiile și măsurătorile privind expunerea efectivă.
Studiul din Spokane nu demonstrează că toate orașele funcționează după același tipar.
Dar oferă o metodă care poate ajuta autoritățile să observe inegalități ascunse în hărțile administrative obișnuite.
Un cartier cu venituri reduse nu trebuie tratat automat drept loc potrivit pentru infrastructuri nedorite.
La capătul unei străzi poate fi intrarea într-un parc. La capătul alteia, gardul unui teren contaminat. Între cele două imagini se află uneori zeci de ani de decizii administrative, ale căror consecințe continuă să fie împărțite inegal.
